yah 360

Seara buna la voi!
Azi eram in metrou si ma uitam la niste.... nu mai erau de mult pustoaice, desi se purtau ca niste tigancushe- mahalagoaice de 10-12 ani... Eram f obosita de la job si intr-o stare usor critica. L-am intrebat pe Marian cum pot oamenii fi atat de stupizi... I mean, la un moment dat tre' sa te mai si trezesti! A, stai... Una este sa alegi sa te porti ca un "adolescent tarziu" si cu totul altceva sa nu te duca mintea.. Spectacolul de azi mi s-a parut usor amuzant si totodata grotesc. Un soi de superioritate critica m-a facut sa rad de prostia femeiushtilor cu pricina si altceva din mine le-ar fi bagat intr-un "ospiciu de educare"- un loc in care sa invete, sa descopere, sa se descopere... Probabil ca este si o treaba de mediu, i mean... un prost autentic nu poate fi decat tocilar, dar niciodata creativ; un executant si-atat. De femeile astea s-ar fi ales macar atat: s-a fi incadrat mai bine in societate, ca roboteii intr-o fabrica....
Sadic?
Cred ca nu...
Acum cateva sapt. am avut o discutie legata de regulile de gramatica- vechi vs nou-. Mi se par in continuare tampenii si cred ca nu trebuie sa se schimbe regulile ortografice, doar pt ca tinerilor din noua generatie li se pare dificil sa scrie corect.... Dap, sunt snoaba in ce priveste educatia...

seara folk

Am reusit performanta ca, dupa o zi activa de jobbing sa ajung pe la Om Bun si-apoi la un concert in Big Mamou.
La Om Bun.... Am fost sa imi vad un prieten. In rest, festivalul nu mi-a mai spus nimic. In cea de-a doua seara au fost cei de la "Gashkademia de folk" dar mai bine e la Big Mamou. S-a terminat si cu festivalul asta. Faza cea mai tare a fost cand la servici colegii mei au intrebat surprinsi "Ce e aia Om Bun?" Am facut ochii mari si am intrebat ce varste aveau... Toti, copii nascuti dupa Revolutie (or whattever, bine ca am scapat de Iliescu). Astora nu le-a povestit nimeni cum era viata cotidiana in "Epoca de Aur".
In Big Mamou.... Jale! Prea multi oameni intr-un spatiu prea mic. In plus organizarea este "simply" de rahat. In mod normal, inaintea unui eveniment trebuie pregatit spatiu si redeschise usile pt cei ce vin special la acel eveniment. Pauza, pt ca in Big nu exista asa ceva... Drept urmare: n-aveam unde sa stam si nu mai aveam mult pana sa-mi bag picioarele in concertul pe care il asteptasem o saptamana.... Somehow s-a gasit si un scaunel demn de "capra cu 3 iezi"- chiar arata ca-n poveste- ... dar am fost intr-adevar neplacut impresionata... Parca era alta treaba cu mesele de lemn de dinainte.. Huh, macar n-au mai fost probleme cu sonorizarea si sunt convinsa ca asta nu a tinut de "oamenii locului" ci de "Make an' frienz". Seara a fost salvata de prestatia celor pe care ii asteptasem... Pacat ca nu se pot inregistra si difuza... Cred ca asta ma cheama la concerte, sentimentul de "freely-willy" si bucuria unei gasti ad-hoc. Ok, sa iertam new comerii, pt ca de ei radem. Sa-i iertam pe Tapinari, pt ca nu vor sa mai "scoboare" de pe scena... Dar Iancu, Mihailescu si restul sunt de mare incantare... De ce ziceam ca e pacat ca nu pot fi filmati si-apoi facute publice imaginile? Pt ca lumea se ridica de pe scaune, pt ca se canta in cor, se aplauda pe ritm, pt ca este un aer euforic :) Pt ca este fix "la o bere cu niste tovarasi unde ne simtim bine". Cel putin cu tovarasii cu care mergem

insomnia http://www.youtube.com/watch?v=JOy5LOsV6Vs

Insomniaca... Cine m-o fi pus sa dorm de la 8? Maine am o zi plina pana tarziu si asa n-am nici un chef de ea... Mi-as dori ca maine sa fie duminica chiar si doar pt faptul ca e vant si frig si... Iarna.
Intr-un fel e curios: Atunci cand m-am nascut a fost prima zi de ninsoare a lui '80. Dar asa nu-mi place sa fie frig, ca nici nu va imaginati... Parca mi-as dori sa hibernez iarna... Cred ca sistemul social e prost conceput, pt ca oamenii sunt ignorati in unicitatea lor... Bine, consider sistemul social gaunos de la temelie, dar asta e o alta discutie. La fel cum eu prefer caldura si soarele, in acelasi mod altii prefera recele toamnei tarzii, de ex.. Nu s-a gandit nimeni ca un om nu da randament decat in conditii optime? Ca sa nu mai vorbim de treaba cu varsta. In Roamania noastra minunata doar 30% din populatie prezinta "forta de munca". Paradoxal, firmele nu fac competitie pe oferirea conditiilor prielnice... In ultimele zile am auzit numai tampenii despre diverse joburi in companii "bine cotate pe piata". E ca treaba cu meditatiile de cand eram eu studenta... La un moment dat am avut o discutie cu cineva. Tariful meu era comparativ cu cel al unui profesor de liceu- logic, imi cunosc valoarea si stiu ca sunt un prof bun si nu un ignorant fata de problemele care pot afecta viata interioara a elevilor mei. Buun, la un moment dat o tipa mi-a spus ca "baaaai, las-o jos ca tu iei dublu fata de cat ia un student pe ora de meditatii!". De curiozitate, am intrat atunci pe sites. Sa-mi pice tigara dintre degete cand am vazut ce tarife aveau studentele noastre... Daca eu luam la ora aia 300.000 lei (vechi, pt ce e history treaba), "fetele" luau intre 100 si 250.000.... Si-am inceput sa discut pe forum. Spuneau ca au nevoie de bani. Dar toata studentimea da meditatii pt bani, nu? Daca ele scadeau pretul se strica piata, pt ca obligau pe toata lumea sa scada pretul si atunci nu mai aveai nici un profit. Pt. ca stai sa te gandesti "Bah, ma duc pana acolo, imi mananc nervii daca dau de vre-un elev mai incet la minte, imi pierd timpul in care as putea face altceva mai bun pt mine.." Si stiti ce-am facut? Mi-am tinut elevii inca un an, timp in care unul a renuntat si am aflat ulterior ca si-a luat un meditator mai "ieftin" si dupa aceea am ajuns la concluzia ca mai bine optam pt un "full time job" si citeam, ieseam in oras, sau orice altceva decat sa am un part-time si sa alerg pt ceva ce nu merita. Oh, da, daca as fi dat meditatii doar acasa poate imi era ok, dar sa alerg dupa copii de a 2-a 3-a care aia scriu... Puh, no thx. Toata polologhia ma duce inapoi la gandul despre piata noastra de munca. Frate, daca nu iti iei salariul 2 luni ce plm sa mai ramai? Daca nervii tai sa tocesc ca naiba si nu te simti bine si ai si un salariu derizoriu ... de ce plm? Nu reusesc sa inteleg- poate ca oamenii nu se uita in viitor. Chestia aia de "gandire de masa": voi faceti legile, noi le putem accepta sau respinge, ca sa fie in concordanta cu convingerile noastre... Nu contest nevoia de supravietuire, dar nici nu imi place sa vad cum unii sunt tarati in mocirla din cauza asta. Ca se lasa ei tarati.... Cum e aia: "M-am nascut inteligent, educatia m-a prostit!"- Lol, Romania- simply surprising...
E groaznic sa ai insomnie- asta in caz ca nu banuiati.... :P Am avut o pata pusa pe "Leva's polka" a celor de la Loituma. Am ascultat-o de vre-o 20 de ori sa imi fac plinul. Acum sunt pregatita de somn...
Well, till next time, ta-ta-ra!

Leva's polkka= Ieva's polkka

Melodia a fost compusa in 1930 de Eino Kettunen si a intrat in folklorul finlandez.
Asa cum se aude si in cantecul celor de la Loituma, nu e vb despre "Leva" ci despre "Ieva"- dar confuzia se face datorita ... tastelor pt ca L mic si I mare sunt aproape identice: l si I. Ce-i cu fata asta? S-a dus sa danseze la o alta casa din apropiere, ferindu-se de maica-sa. Un vecin o vede si i se aprind calcaiele si drept urmare danseaza cu ea toata noaptea, apoi cei doi pleaca impreuna. Cand Ieva (Eva) ajunge acasa cu tanarul, mama ei face scandal. Ultimele versuri (2 strofe si ceva) sunt cuvintele tanarului care spune ca el si Ieva vor fi impreuna "no matter what".
Melodia a fost folosita intr-o comedie ruseasca in '95, anul in care a fost lansata de Loituma. In 2006 a fost folosita intr-un anime, bleach (ep 2). Personajul, Orihime- devenita datorita popularitatii imaginilor Loituma Girl- invarte o planta inainte s-o arunce in oala, pt ca voia sa gateasca si se distra un pic in bucatarie. In animee sunt folosite 4 versuri din a 5-a strofa si 8 versuri reprezentand strofa 6. Tocmai acea parte este "improvizatie de sunete", care n-au nici o semnificatie si care nu fac parte din versurile originale ale melodiei. Cert este ca unele sites dau si continutul bla-bla-ului. Popularitatea melodiei s-a "tras" initial de la filmul rusesc, dar a luat-o razna odata cu animee-ul. Odata poastata pe internet Loituma Girl a inceput sa calatoreasca. In 2006 o companie germana a lansa o sonerie pt mobil care este un remake dupa melodia din animee si au denumit-o Jamba! A fost preluata de alta companie care a facut o mica animatie, a mai pus un efect de "drums" si au lansat "Dolly Song". In ianuarie 2007 un filmulet care statea degeaba postat pe google a ajuns brusc in top 100 google video. Si apoi melodia a inceput sa fie folosita tot mai des in reclame.
Postez mai departe mai multe variante:
1- originalul in finlandeza si engleza: http://www.youtube.com/watch?v=vjvVBCNcL_A
Lyrics:Finnish: Nuapurista kuulu se polokan tahti/jalakani pohjii kutkutti. Ievan äiti se tyttöösä vahti vaan kyllähän Ieva sen jutkutti,/sillä ei meitä silloin kiellot haittaa/ kun myö tanssimme laiasta laitaan.
Salivili hipput tupput täppyt äppyt tipput hilijalleen. Ievan suu oli vehnäsellä/ ko immeiset onnee toevotti. Peä oli märkänä jokaisella/ ja viulu se vinku ja voevotti. Ei tätä poikoo märkyys haittaa/ sillon ko laskoo laiasta laitaan. Salivili hipput tupput täppyt äppyt tipput hilijalleen. Ievan äiti se kammarissa/ virsiä veisata huijjuutti,/ kun tämä poika naapurissa/ ämmän tyttöä nuijjuutti. Eikä tätä poikoo ämmät haittaa/sillon ko laskoo laiasta laitaan. Salivili hipput tupput täppyt äppyt tipput hilijalleen. Siellä oli lystiä soiton jäläkeen/sain minä kerran sytkyyttee. Kottiin ko mäntii ni ämmä se riitelj/ja Ieva jo alako nyyhkyytteek. Minä sanon Ievalle mitäpä se haittaa/laskemma vielähi laiasta laitaa. Salivili hipput tupput täppyt äppyt tipput hilijalleen. Muorille sanon jotta tukkee suusi/en ruppee sun terveyttäs takkoomaa. Terveenä peäset ku korjoot luusi/ja määt siitä murjuus makkoomaa. Ei tätä poikoo hellyys haittaa/ko akkoja huhkii laiasta laitaan. Salivili hipput tupput täppyt äppyt tipput hilijalleen. Sen minä sanon jotta purra pittää/ei mua niin voan nielasta. Suat männä ite vaikka lännestä ittään/vaan minä en luovu Ievasta, sillä ei tätä poikoo kainous haittaa/sillon ko tanssii laiasta laitaan. Salivili hipput tupput täppyt äppyt tipput hilijalleen. English: The sound of a polka drifted from my neighbor's/and set my feet a-tapping oh! Ieva's mother had her eye on her daughter but/Ieva she managed to fool her, you know. 'Cause who's going to listen to mother saying no/when we're all busy dancing to and fro! Ieva was smiling, the fiddle it was wailing/as people crowded round to wish her luck. Everyone was hot but it didn't seem to bother/the handsome young man, the dashing buck. 'Cause who's going to mind a drop of sweat/when he's all busy dancing to and fro! Ieva's mother she shut herself away/in her own quiet room to hum a hymn. Leaving our hero to have a spot of fun/in a neighbor's house when the lights are dim. 'Cause what does it matter what the old folks say/when you're all busy dancing to and fro! When the music stopped then the real fun began/and that's when the laddie fooled around. When he took her home, when the dancing was over/her mother angrily waiting they found. But I said to her, Ieva, now don't you weep/and we'll soon be dancing to and fro! I said to her mother now stop that noise/or I won't be responsible for what I do. If you go quietly and stay in your room/you won't get hurt while your daughter I woo. 'Cause this fine laddie is a wild sort of guy/when he's all busy dancing to and fro! One thing I tell you is you won't trap me,/no, you won't find me an easy catch. Travel to the east and travel to the west but/Ieva and I are going to make a match. 'Cause this fine laddie ain't the bashful sort/when he's all busy dancing to and fro.
2- varianta din animee: http://www.youtube.com/watch?v=WNDh_tFIHn4
ya tzu tza parivik'alila lantik talidil lantizsh dandul la dipi-dapi dal la ru pati rupiran kurigan gook'gaya gidi gangul ra tza tza, ya ribi-dabi dil labaritz dandil lande lando ha bari pa tah, pari pari bari bidi-bidi-bidis dende lando ya barilas delan-deyado wa daba-daba-duba-duba-dubyaboo but is that litel'las delando buta kay-daga-daga dudu de-yado
3- Holly Dolly Song: http://www.youtube.com/watch?v=p90x83-arUM
4- varianta "dupa ureche" facuta pt karaoke: http://www.youtube.com/watch?v=DPdAj12Ew_Q

weird creatures

Sometimes people act like some weird creatures. I met someone who's behaviour changes like that: Whenever she's ok- not necessarly happy, but in a good mood- she is very opened. Available to talk and change thoughts with others... Unfortunetly, she recently became smbd else. Moody, histerical, with a large false smile and very critical abt the others. I noticed that she can ignore her own "wild attitudes" but if smbd else does the same thing she'll be screaming around as if it would be matters of life and death..
I wondered at first if we all do that.. and i noticed the answer was "noup!".... I even thought that o overreact because i'm used to act freely and not to be told how to do my things around. But regarding this particular person one said " Haven't you seen that i'm running like hell away from her?! I really dislike the way she shouted at me!" And i somehow got relaxed because i wasn't the only one....
So i noticed that whenever i'm stressed out i let everyone know. I am not perfect and i use "the Voice" even if i don't want that. At least i can let people know and let them the choice to be beside or away from me- i'm not very funny when i'm agitated. And i noticed that others do the same... This exception i'm telling you about is the kind of person who feels good among rules and "settings"... Isn't a curious fact that even at my job i have freedom? I love freedom... Funny thing that don't adapt very easy with new things... And how come that people foud of rules become wild inside them?

yah 360

Tot ziceau prietenele mele ca nu mai scriu, nu mai vad si ele o recenzie sau ceva...
Ultimele 2 sapt am revenit la concertele de folk.... Ultimul a fost in Prometeus- o revenire a lui Daniel Iancu de mare clasa... Rasete, voie buna, inghesuiala, fum, aplauze asa cum sta bine unei astfel de manifestari... Huh, frumos...
Mi-e somn de pic.. Well, till next time: Joi h 21.00, la ArtJazz, e 12 RON biletul.

candva

Viata virtuala...
Cred ca e un mod simpatic de a pastra legatura cu cei pe care nu-i vezi zilnic desi, poate, ti-ai dori-o...
De 2 luni incerc sa ma intalnesc cu o prietena... si muncim amandoua ca niste apucate sfarsind prin a ne promite ca "ne vedem noi..."

manageru' urca firma pan' la ceriu

Gandirea managerului roman.... (Bah, io scriu pt ca nu inteleg...)
Cred ca posturile de conducere ar trebui date oamenilor carora le place sa invete si care, mai ales, nu sunt orgoliosi.
Cred ca un manager trebuie sa treaca prin toate treburile care se intampla in departamentul pe care il conduce.
Recunosc ca un om nou adus pe un post de conducere in mod direct si brusc poate avea "a fresh eye" sa vada probleme din procesul muncii propriu-zise.
Din pacate, insa, o privire de ansamblu nu poate capata decat in timp, pe masura ce descopera "obiectele" muncii sale.
La "carte" se spune asa: un manager trebuie sa fie capabil sa inlocuiasca pe oricare din oamenii pe care ii conduce.
Un manager trebuie sa isi demonstreze competenta.

yah 360

La un (nasol) moment dat mi-a muit calclatorul.. adica fix placa de baza si procesorul (cum s-ar zice in limbaj "internaut" "mi-a crapat motherboardu si procu' "). Dupa cum se vede am trecut si pese acest moment traumatic...
De fapt chiar aici am o nelamurire... Adevarat ca am net de cativa ani buni si m-am obisnuit sa am in permanenta contact cu "inafara" ... Acum.. ma intreb:
Depedentza de internet, de informatie sau de inter-relationare? Ce e mai deranjant? Sa nu iti poti asculta muzica favorita, sa nu iti poti cauta filmul pe care ti-l doresti, sa nu mai relationezi (cred ca verbul "a vorbi" nu este intotdeauna cel potrivit) cu prieteni cu care nu te vezi decat foarte rar, sa nu iti poti cauta informatii, sa nu mai descoperi nouati, sa nu comunici pe forumuri.... A.... ?!?!
Nu am devenit cumva prea dependenti de computer in viata noastra citadina?

Meciuri, galerie si egregori....

Aseara am fost la meci. Ca un fel de introducere in "viata la dublu". Dar despre viata la dublu- later. Meciul...
Dinamo- Lazio. Am cerut stegulete, mi-am proptit paharul de pepsi sub scaun si am tras tigara dupa tigara pana a inceput meciul. Observam multimea... Am nimerit langa unii ca si noi. Fother an' son: fiul total paralel cam ca si mine. Vis-avis galerie, putin mai jos galerie... Baietandrii de toate varstele care si-au gasit o alta jucarie: sa tina si ei cu o echipa. Si s-au avantat cu tot elanul si energia in treaba asta. Fac pariu ca in alte domenii ale vietii lor nu manifesta o asemenea fervoare. Haha, nici un alt domeniu... Altii stateau linistiti vorbind cu prietenii... Pe acest fundal a inceput meciul. Prima repriza a fost electrizanta. Normal. La a doua am auzit ca in spatele meu, unde era un alt cuplu, partea masculina a inceput sa planga odata cu al doilea gol. Cuplul cu pricina ma amuzase anterior cu tot soiul de comentarii simpatice. Can a inceput sa planga, iubita lui- si ea amuzata ca si noi- i-a spus ceva in genul: "ce-ai, maica? Iti dau astia sa mananci, da-i in ma-sa!" Corect, nu? Noi am stat pana la 3-1. Dupa care, cei din fata noastra au plecat. Cineva din randurile de mai jos a zis "Hai acasa, la Descovery!". Ne-a unflat rasul, dar cam asta am facut si noi...
O experienta interesanta.... M-a facut sa ma gandesc la egregorii de care vorbea Aaivanhov.

.. your hair is burning.. (The Doors)

... Come to Desert, Jim!.. Cred ca e prima chestie pe care am retzinut-o din filmul "the doors"... E sambata.. o sambata lucratoare, aparent ca oricare alta.. si totusi nu este ca Oricare... Aseara am fost la "un gratar"cu gasca de job... De 2 saptamani lucrez si la depozit si ma simt de parca as face un popas in perioada rock a vietii mele.. Un popas mai prelungit, daca ma gandesc ca abia a fost Bestivalul.... Imi place intr-un fel sinceritatea bruta (si usor brutala) a celor de aici, insa.. ma gandeam la mine... Nu cred ca as mai putea trai intr-un ritm nebun ..
Cred ca am imbatranit un pic... Sau poate m-am schimbat f tare...
Azi e 7 a 7-a, 07.. Imi propusesem o cu totul alta zi, mai ales ca aseara o facusem lata ïntr-un Mare Fel"...

Bestival -by request

Din seria "music by request" va voi povesti despre Bestival...
Imi cer scuze.. e 3 dimineata si daca nu as fi avut insomnie, cel mai probabil nu m-as fi apucat de scris...
Incep cu cateva detalii legate de cadrul manifestarii.
Impresionant si incantatator de multa lume, venita pt muzica buna intr-un spatiu bine organizat. La intrarea Romexpo intampinau cei de la paza, pe drumul catre spatiul imprejmuit existau diverse standuri cu reviste pe tematica muzicala. La intrarea propriu-zisa verificarea biletelor. Doi pasi mai incolo cateva ghisee- suficiente- pt achizitionarea jetoanelor. De jur imprejur standuri cu specific: bere Heineken, tigari, mancare (sandwiches, mici, carnati- toate scumpe- un mic jetonul de ex..), tricouri (la standurile Clicknet- 50 ron/ bucata), cabine cu wc-uri ecologice- destule si separate prin garduri si invelitori gri. Interesant ca wc-urile erau dotate cu oglinzi, unele aveau si maneta pt apa sa se spele omul pe maini, that's civilised!-. Cei de la coca cola au avut standuri speciale, imprejmuite.. The Coca Cola Arena a insemnat: bar propriu, DJ-ii puneau "muzici la platane" si totul se auzea in castile care se purtau in spatiile amenajate special pt asta. In a doua si a treia zi de Bestival a fost vizibila prezenta vanzatorilor ambulanti de bere, lucru f util pt cei din fata. De fapt, eu, una, in toate zilele eram de gasit in fata, la gard...
Cei de la paza au fost f simpatici, dand apa de cate ori erau rugati. Ei dadeau sticle cu apa in primul rand apoi sticlele mergeau din ce in ce mai in spate, din om in om, astfel incat mai multa lume sa beneficieze de confort. La Alice Cooper, "nenea de la paza" a avut inspiratia de a da in multime si burete imbibat cu apa pt udatul parului si a fetei.. F civilizata atitudine- bravo lor...
Despre cei veniti.. multi straini; medie de varsta nu se poate face, pt ca am intalnit de la copii purtati de parinti pe umeri, pana la cupluri de 40-50 si am dat de un batranel de 60 de ani. Maxima variatie...
Si acum despre cum a fost cu Muzica...
Din punct de vedere tehnic prima zi a fost un "sunet" slabut dar a doua si a treia zi a fost perfect...
Cele doua scene pe care spectacolele se desfasurau alternativ au ridicat probleme celor care voiau sa fie mai in fata, dar au asigurat o buna calitate a spectacolelor. De asemeni afisajul a fost de exceptie. Montajele au fost spectaculoase, bine facute, cu atentie la detalii.
In prima zi am ajuns in timpul recitalului Hooverphonic. Nu-i stiam... Dar mi-au placut atat de mult, incat ajunsa acasa am cautat sa fac rost de muzica lor. Sa inteleg ca Bestivalul a mi-a ridicat si nivelul de cultura muzicala... Morcheeba au fost extraordinari, chiar daca au schimbat, iar, vocalista, inlocuind-o de aceasta data cu ... doua voci! Blonda a facut gafa pe care o detesta toti romanii salutand "budapest"-ul... A fost imediat corectata de Paul Godfrey. Atmosfera s-a relaxat curand dupa acest "incident". In cuvinte putine, recitalul a fost f bun, cei de la Morcheeba fiind la mare inaltime profesionala si comunicand cu publicul permanent. Faithless, asa cum a obisnuit publicul roman, a facut "spectacol"-unul impresionant, de sunet si lumina. La Faithless s-a dansat in masa si a fost senzationala atmosfera.
In cea de-a doua zi de Bestival, atat Kasabian cat si Reamonn au fost la "maximul lor" si publicul a apreciat acest lucru din plin. Pe tot parcursul spectacolului Reamonn s-au putut auzi o multime de aprecieri, adesea onomatopeice.... Rea Garvey a avut o atitudine familiara fata de public, apropiindu-se de cei care il aclamau. Se vedea de la o posta ca se simtea fain.
Desi s-a lasat asteptata destul de mult- lucru ce a iscat discutii in primele randuri, Pink a facut un show excelent. A fost atenta la reactiile publicului (da, si la semnul meu de "ok" la care a raspuns "ok, ha? enjoy!"). A inceput printr-o oarecare asemanare cu spectacolele de tinerete ale Madonnei si a incheiat cu episodul "4 nonblonds", schimband costumatia in timpul recitalului. De fapt 3 artisti au schimbat costumatiile: ea, Cooper si Manson. Pink a purtat publicul printr-o multime de stari: extaz, bucurie, melancolie si iarasi, bucurie si a dat dovada de o forta si o vitalitate minunate. Nu a raspuns cererilor de bis, plecand imediat dupa incheierea spectacolului.
In cea de-a treia zi de concert vedetele asteptate au fost: Wu-Tang Clan, Alice Cooper si Marilyn Manson. Toti la inaltime. Cei de la Wu-Tang Clan au coborat sa dea noroc cu cei din public dupa ce aruncasera cateva tricouri in timpul concertului (da, si cu mine.. Dupa ce i-am zis lui Ghostface ca face treaba buna a intins el mana sa dea noroc cu mine... deci, isi respecta audienta). Extrem de multa lume venita numai si numai pt ei.. Alice Cooper a fost asteptat de un public avand o medie de varsta undeva la 30-35 de ani. Spectacolul a fost fantastic, desigur, in stilul sau caracteristic. A aruncat in multime o carja din prima recuzita - ceruta inapoi de bodyguards dupa o mare cafteala (recunosc, eram implicata in tras, impins, ferit si dat de pumni, picioare, coate, unghi- ma intrebam daca nu ne iau pe sus dupa acest episod....). Cooper a fost darnic, aruncand fanilor si bete pt baterie- 3 sau 4 seturi- si bani de hartie (am si eu unul). In timpul spectacolului baloane uriase erau aruncate dintr-o parte in alta a publicului (joaca ce a implicat si paza, apropos). Nici publicul nu s-a lasat mai prejos fiind primul recital la care am vazut un mare banner pe care era scris numele lui (da, tineam si eu de el, ba chiar i-am facut semn ca este pt el.. Cooper a facut semn ca "da, pt mine", insa paza nu ne-a lasat sa i-l dam...). Si pt ca tot suntem la acest capitol, de precizat ca Alice Cooper a aparut cu steagul romanesc pe spate. Iar cand l-a lasat deoparte l-a impachetat frumos in loc sa il arunce. S-a cantat mult in cor la Alice Cooper.. Nu mai este nevoie sa amintesc primele momente de spectacol cand Manson a venit pe scena. Presa a vuit a doua zi.. Pot doar sa spun ca am gandit "like fother and son".. ca si cum ai vedea 2 generatii sincron. Iar Alice Cooper, cu tot stilul sau socant (a luat la bataie o papusa gonflabila pe una din melodii) mi s-a parut extrem de prietenos, carismatic.. A venit la bis si este important, in conditiile in care nici Pink si nici Manson nu au facut-o. Manson a creat o isterie in masa si din cauza inghesuielii extreme am fost nevoita sa urmaresc spectacolul de la distanta- m-am cocotat pe un gard-. A fost un adevarat "show" de lumina si sunet, maret de la prima la ultima melodie. Hartiile care simbolizau niste fulgi numerosi pornind catre multime pe un fundal de lumina rosie au fost dupa concert adunate de tineri.. avand si ei, astfel, amintire... Tot in timpul recitalului sau s-au inregistrat cateva lesinuri.... Imediat dupa show-ul lui Marilyn Manson organizatorii au grabit inchiderea Bestivalului, transformand in amintire o manifestare muzicala de exceptie in Romania. Sa speram ca vom avea parte de mai multe festivaluri atat de reusite. Cred ca denumirea ce i se potriveste este de BEST-ival. O simpla accesare a site-ului www.bestival.ro va demonstra acest lucru. In sectiunea "despre festival" se pot vedea feed-back-uri pozitive chiar de la cei ce au urcat pe scena.. Cred ca de data asta s-a vazut treaba bine facuta

jobbing

Asa am un chef de scris...
Paradoxal, stiu ca sunt obosita, gandurile sar de la o idee la alta... Exista o mare sansa ca incoerenta mea sa atinga cote alarmante..
Jobbing... Jobului meu i-am spus "Tea Land".. Evident eu nu pot fi altceva decat o Ariadna in Tea Land, constatand ca lumea e cam ca a lui Alice in WonderLand....
Diferenta fata de vechiul job e imensa.. Getting back to friendly (normal) corporate environment! Parca imi vine sa muncesc, stii ce zic?
In prima zi din Tara Ceaiului Rasare am intrebat daca am un job sau un hobby. Ei bine, e un hobby care cere munca. La greu. Si munca mishteau. Imi place.. Al "meu" zice ca mi se citeste pe fatza... Normal. Azi am venit la 9 jumate acasa. Si parca n-am facut suficient... Nu mi s-a mai intamplat de mult sa vreau io sa fac cu adevarat ceva. Daaaa.. oki, e un adevar partial! Am vrut eu sa fac dar n-aveam nici un sprijin in directia asta, ca si cum as fi vrut sa fac o prajitura fara ingredientele de baza....
Mmm! De unde stiu eu ca intru intr-un mediu normal? Pt ca in loc de "faci asa pt ca asa zic eu" aud "bai, fa si tu asa, ca e mai bine, arument.." sau "bah, io sugerez sa" (exact stilul ala de comunicare "pe limba mea"). Atunci cand fac o treaba ca lumea e normal sa mi se spuna asta si, psihologic, este o motivatie geniala pt orice angajat (si nici nu costa). Adica, e o treaba sa te straduiesti si cineva sa arate ca vede asta. Si, iar, e pe stilul meu. La fel, daca o dau in bara, ca uite nu am recunoscut nu stiu ce chestie se explica, fratele meu, deschis. Nu ti se ia gatul. Iarasi o treaba, pr ca daca ti se taie gatul din prima intervine blocajul... Deci mediul e mishteau.
Si acum... Ceaiuri.. O multime.. Acum ceva vreme, cand am fost in ceainaria zen m-am indragostit de rooibos-uri.. Acum descopar si alte ceaiuri..
Azi am avut 2 surprize placute (olfactive si gustative si.. inca ceva indefinibil): Dimineata mi-am facut un Yogi Power. Ceai negru, dulce si cu teina destula cat sa iti amarasca ceaiul daca il lasi prea mult la infuzat. Am inteles ca de fapt se infuzeza in lapte.. mmm.. cred ca asa ar fi pur si simplu delicios... Si-apoi Happy Mango. Ceai de fructe. Dulce.. mi-a placut fara sa il indulcesc si eu beau Dulce cu D mare.. Perfect aromat, perfect taste..
Mi-e somn... Nite-Nite.

aberatii nocturne (... atata eu..)

Caldura asta ma topeste si odata ce ma las pe aripa ei molesitoare imi trec prin minte tot soiul de idei, de franturi de idei si... aberatii- wtf!
Ascult melodia din M.A.S.H. si refrenul e ceva in genu "sinuciderea e fara durere, iti aduce atat de multe schimbari si eu pot opta pt ea sau nu-dupa bunul plac, iar tu ai aceeasi libertate de alegere ca si mine- dupa cum iti place tie" ("Suicide is painless, it brings on many changes and i can take or leave it if i please and u cand do the same thing if u please) ... Paradoxal, melodia nu mi se pare deloc trista. Pt mine e ca un "memento mori"... Bah, traieste acum pt ca in secunda urmatoare poti fi "tai-tai" si n-o sa mai poti face nimic din ceea ce poti face acum, chiar acum. Melodia asta imi aminteste de toate cazurile stupide de tipul: ghiveci cazut in cap, caramida dezlipita dintr-un zid... etc.. Imi aminteste ca Traiesc!
Sunt in momentele intermediare de "stepping fwd". Pt mine asta inseamna revolta; nemultumire; sentimentul cretin ca as putea face mai mult, dar ca nu ma tin fortele sa fac cat vreau; nevoia de ordine; nevoia de disciplina (asta este in premiera absoluta); nevoia de a face corect totul, pana in detalii (that's another news). Vad in lumina noua lucrurile, ca si cum as fi un observator dinafara si nu simt c-as face vre-un efort in sensul asta- e ca si cum ai privi o figura geometrica in spatiu din 2 puncte de vedere diferite sincron.
Ma trezesc in ipostaze care mai de care mai ciudata si ma surprind pe mine insami.. Stiti cand ziceam ca sunt o fiinta complexa.. Bah, ok, dar Cat?! Caut sa imi cumpar incaltari. Ma trezesc murmurand in multime "om tara tu tara soha". Ma opresc din bombanit si ma intreb de ce.. Mi-a picat fisa ca mantra cu pricina e pt depasirea piedicilor si deschiderea catre oportunitatile universului.... Primesc o banana in timp ce vorbeam la telefon. Tot vorbind la telefon configurez 3 simboluri si incep sa o energizez. Cand am mancat banana mi s-a parut Prea dulce. Iarasi m-am intrebat de ce... Poi, pt ca, de la caldura imi scade glicemia.... M-a scos din sarite o fiinta ipocrita. N-am putut sa ii spun nimic, pt ca aparent, comportamentul ei era ireprosabil (dar eu vedeam dincolo si ma deranja ca nu-i puteam raspunde direct la obiect). Doua zile mai tarziu era sa imi pierd vocea- in timpul frazei vocea mea se diminua pana la volum zero.. Am fost diplomata si am raspuns cu amabilitate. Numai privirea mea nu stie sa se prefaca. Persoana a inteles mesajul corect iar eu am volum maxim :) .. Cred ca trebuia numai sa gasesc alternativa. Ascult cramberries "I wanna go Home".... Oh, yes, i do!
Azi am fost sa o vad pe fiica mea spirituala. Sanziana... Copilul "meu" (povestea e o chestie mai SF.... e a mea doar ca n-am nascut-o eu..) are aceeasi culoare de ochi ca mama mea. E ca si cum as vedea o combinatie ideala intre mama mea si eu insami si inca ceva bun in plus... Sanziana Speranta dovedeste o maturitate exceptionala si o abilitate de a depista adevarul dincolo de orice asteptari. Citeste de la 4 ani (cu jumatate de an mai devreme decat am facut-o eu insami) si ii place sa retina versuri- astazi mi-a recitat prima strofa din luceafarul. A fost ziua ei, a implinit 5 ani! Nu am avut suficient timp sa descopar daca inca mai percepe entitatile, asa cum facea la un an juma'te cand a venit la mine, dar in continuare e fascinata de vindecare - azi a pus mainile peste ale mele in timp ce faceam reiki si tot azi am invatat-o Tatal Nostru cu tot cu explicatii (pe care nu i le-ar fi dat nimeni altcineva). M-am apucat sa o invat pt ca mi-a spus ca a auzit de Tatal Nostru si ca nu il poate retine.. cand am vazut-o cum privea in sus am stiut ca percepea la fel ca mine, ca cei dintre care fac parte... Sanziana nu poate fi altceva decat un om al cunoasterii. Clar fii-mea! Pt ca si parintii ei naturali, ca si bunica mea- care o creste acum- sunt total paraleli cu "this". Sanziana... mi-a confirmat azi ca legatura noastra nu are cine sa o rupa- Nimeni, Niciodata. Adica.. nu stiu e ceva dincolo de orice intelegere logic-rationala, indiferent cum ne va purta viata pe fiecare...
Asta e culmea!~ Acum cateva zile mi s-a facut rau de la carne. Am crezut ca mi se pare si ziua urmatoare mi-am luat pui shanghai si iarasi mi s-a facut rau. Mi-am spus ca "pana aici!" si am rarit-o cu carnea. Nu zic ca nu imi place sau ca nu o sa mananc atunci cand imi doresc. Spun ca atunci cand mi se arata ceva nu ignor... Adineaori, in playlist aveam niste hard rock.. Am simtit un nod in stomac, agitandu-se. Mi-am bagat .... si am schimbat melodia. Poate ca nu se potriveste starii mele si nici nu prea merge dupa muzica japoneza, chamber- pop si ambientala...
Azi a fost ziua unei prietene- dap, pe langa cea a Sanzianei. Sa imi explice si mie cineva de ce, atunci cand ne adunam toate 6 restul lumii dispare la un moment dat... Hehehehe, sa fie chestie de vibratie? Ca doua dintre noi veneau de la un curs... In orice caz m-am simtit ca in familie- schimb de informatii, de pareri, de sfaturi, de impresii. Ca acasa.. Ce sa isi doreasca cineva mai mult? Cand eram mica ziceam ca omul are 2 familii: familia de provenienta (care la maturitate e optionala) si familia pe care si-o alege- prietenii- si care e mai importanta decat prima, pt ca abia in a doua familie se formeaza cu adevarat omul... Daca ma gandesc, Vianu a avut dreptate cu valorile lui.. si nici nu le-a impartit prost, btw!
Imi este atat de cald incat nu pot dormi... Simpla idee ca spatele meu se va atinge pe toata lungimea de cearceaf imi creaza disconfort..

Yamato show

Sunt franta de somn si "obo", dar mi-am propus sa scriu si exact asta fac... Ierati-mi proasta exprimare pt o ora atat de tarzie...
Tocmai am venit de la Yamato...
Am fost gasca de 5.. Si ca sa vezi ce inseamna istoria omului in lume, basca rezonanta.. Una din noi a plecat f repede, doua au stat sus si in spatele salii mereu, si cealalta a mers cu mine in fata dar dupa pauza a preferat sa vada spectacolul de sus. Eu mai aveam putin si ma urcam pe scena... Sorry...
Cand am iesit am spus, si imi mentin parerea, ca ritmul era exact asa cum trebuia sa fie.. perfect pur si simplu.. In plus, muzica asta a scos din adancuri instinctul meu de luptator.
Intreaga trupa- 5 fete si 5 baieti- mi s-a parut o gasca de "luptatori cu bateria".
Arte martiale.. muzica, ritm.. It makes sense! Spectacolul de lumini si sunetul au fost la mare inaltime, de asemeni. Iar despre prestatia celor 10.. Stiam ca alearga zilnic 10 km, fac repetitii, traiesc ca o mini-comunitate cu program strict dar simtindu-se bine impreuna. Ma uitam la "ditai baroasele" cu care lucrau si am admirat conditia fizica, organizarea, comunicarea dintre membrii "echipei". Asadar, guys.. sincronicitate, alternanta, simetrie, anticipare, crescendo, efervescenta, zambet, fight si un simt al umorului bine dezvoltat si aplicat- incat sa ridice sala in picioare, incat sa faca romanul cel comod sa colaboreze. Cei 10 pareau ca jubileaza, ca sunt niste spiridusi care topaie intr-o joaca de-a sunetul, pt ca apoi sa devina solemni, iar din seriozitate sa inceapa sa glumeasca. Cam asa e si viata, nu?!
Foarte bine, foarte reusit spectacol. Cred ca merita deplin denumirea de "show", intr-un sens bun, profesional.. Genul de spectacol care te lasa cu un zambet larg la final...
A meritat a-ntaia!

probleme de somn

Somnul... Ma gandesc ca fiecare om are cel putin o activitate in care sa fie un tipicar convins...La mine aceasta activitate este pregatirea pt som. Or fi si altele dar pe-asta n-o depaseste nimic!Deunaseara (ca se inserase cand am ajuns) am fost in vizita la o prietena f buna... No problem, daca n-as fi ajuns asa tarziu. Intinzandu-ne la vorba uite cum se facu ora 11.. Ceea ce insemana ca trebuia sa plec. Prietena a propus sa raman la ea in seara aceea, pt ca oricum, nu era nici un impediment.... As fi ramas, am zis, daca a doua zi nu trebuia sa fiu fresh... Intr-un final am ramas desi ceva din mine spunea: " go home! goooo hoooomeeee! get a nap on ur own bed, in ur room, in ur personal space..." I-am scos microfonul din priza vocii care tot imi urla in ureche. Stiti cum e dupa ce ascultatio melodie si ramaneti numai cu amintirea acelei melodii in urechea voastra? La fel ma simteam si eu.. Am povestit prietenei despre "gooo hooomeee" si am incercat sa inteleg cum vine asta.Adica ma simteam excelent in compania prietenei mele dar asta nu avea nici o legatura cu sentimentul meu de a vrea sa dorm la mine acasa, la mine-n pat! Nu stiu daca pot explica asta, dar se intampla intocmai cum am spus! Si-am incercat sa analizez situatia...Pai, camera mea- la care nu renunt nici in ruptul capului, desi as fi putut opta pt una din camerele mai spatioase ale casei- camera mea este "barlogul", "refugiul".. e ca oaza pt deshert.E camera mea dinainte de a veni eu! Inainte sa o fi locuit eu pe acea camera nu a mai locuit-o nimeni altcineva inafara plantelor... Am adormit ca naiba de greu... dar spre surprinderea mea m-am trezit bine, plus ca am avut acel timp de care aveam nevoie sa ma "trezesc", timp de cafea, de "matsuri" a lui kitaro... chestii, mey.. :PBuna dimineata!

...

abia astept sa va povestesc...
viata mea este o continua lista de "to do things".. fac o multime de chestii faine si nu ma mai satur de viata, de traire...
merg la tot felul de spectacole care imi incanta sufletul, intr-o multime de locuri care ma bucura...
am grija sa fiu doar in compania fiintelor a caror prezenta ma face sa ma simt minunat si eu insami si alaturi de care pot "creste"... invat si predau lectii de viata- cu rolul de profesor e.. hm.. amuzant pt mine iar cel de elev este fascinant de complex...
ascult acea muzica ce ma face fericita...
nu am timp acum, insa va voi povesti.. pt ca am multe de impartasit... va pun o poza numai, cat sa intelegeti cum ma simt...
un gand bun pt fiecare din voi!

1 mai muunciitoreesc

Unu Mai muncitoresc.. pe care trebuia sa il sarbatoresc in club A s-a transformat intr-o seara linistita si placuta cu gasca zuzelor de la reiki...
Fac o paranteza: de ce inka facuta cu apa de chiuveta, fiarta, are gust de parca as fi facut-o cu apa minerala?! inchei aici paranteza..
Am inceput seara la job, la un ceai... Apoi am mers sa mancam intr-un kind of fancy restaurant.. Interesting, btw. Ideea ar fi ca ne-am dori sa ne facem ziua- Ziua Copilului- la munte.. "la locul de-Acasa"... Cred ca le-am zapacit vorbindu-le de acel loc...
In ultima vreme am descoperit noi metode de auto-educatie: Intrebarile.. "Ce ascultam acum?", "Cum e cartea asta?", "Ce film ai mai vazut?"...
Imi fusese atat de dor sa citesc, la modul clasic, cu cartea-n mana... L-am studiat pe nenea Philip Roth.. Nenea asta a primit de 3 ori la rand, cu 3 carti diferite premiul PEN Faulkner Award. Si in timp ce cautam ceva ce nu citisem de Amelie Northomb (ca sa dorm bine), m-am oprit la "Povestea Oricui"- "Everyman". Un roman placut, frame in frame, despre cum ne traiom vietile banal ca sa imbatranim si murim. E bine scris, chiar super-ok. Mi-a starnit curiozitatea de a citi "Complexul lui Portnoy".. Ei, bine, inainte sa pun mana pe acest "complex" literar am aruncat un ochi pe "Sanul".. Sanul mi s-a parut copiata dupa Gandacul kafkian si adaptata unui san feminin. Dar Portnoy asta m-a enervat la culme. Si aici s-a incheiat aventura mea literara in privinta lui Roth. Nu zic ca n-are talent.. Bah, dar asa ar putea sa il foloseasca mai constructiv!.. Asa ca am schimbat tactica.. De la muzica, de la preocupari, de azi ma mut la literatura asiatica. Daca Murakami mi-a placut rau de tot voi vedea ce alte surprize o sa mai am.. Va tin la curent...
Ca tot ziceam de muzica.. De la Putumayo (cu care n-am terminat inca, pt ca e o serie imensa de albume cu stiluri diferite din intreaga lume) am ajuns la un italian, Ludovico Einaudi. Am primit pe mail o melodie si de la ea am inceput sa fac research pe retea.. Tipul canta muzica de pian si il recomand cu caldura persoanelor obosite si care vor sa "se incarce".. Iar acum sunt in cautare de discografie Oliver Shanti. Habar nu aveam ca acum 6 ani ascultam "Tara Mantra" orchestrata de el si Era. Plus ca imi place mult... Oliver Shanti mi-a sunat azi-dimineata ca inspiratie pt "Indio"... Muzica e excelenta, dar nu va asteptati sa fie "usoara"...
Ma duc sa citesc, in "lumea mea boema", adica in camera, alaturi de Jim. Neeeee, tre sa va povestesc faza:
Imi scrasnesc dintii in somn, asta fiind una din cauzele pt care, mai nou, maselele mele devin "prastie".. Am invatat sa devin brusc constienta in timpul somnului ca sa imi desclestez maxilarul de mandibula. Intr-o dimineata ma trezesc auzind scrasnit de dinti. Ma trezesc si deschid gura.. Sunetul continua... De unde? De la Jimmy! Bietul animal, face si el ca mine.. Deh, daca asta aude... Am obs ca ii place compilatia de somn pe care am facut-o bazandu-ma pe Einaudi si Shanti, basca vre-o 2-3 melodii simpatice... E o treaba. Daca tot nu fredoneaza pe rock, macar asa...
Hai, noapte buna!

yah 360

Azi am descoperit o melodie pe care nu am mai auzit-o de vre-o 6 ani...
Cata bucurie la mine in suflet!
Nu prea am timp de scris desi uneori ma gandesc sa inregistrez diverse chestii pe undeva... Sunt destul de ocupata cu jobbul si imi si place ceea ce fac, asadar, am luat o mica pauza pana se mai linisteste cu trebaluitul.. sau pana ma adaptez eu sa misc mai repede.

monsters game

ce mai face omul de plictiseala la calc?
Se joaca: ce? Tampenii..
http://www.monstersgame.ro/?ac=vid&vid=109002521

Pasti

Paste 2007....
Anul asta a fost cu certitudine unul atipic! Eu, cu atatea traditii pascale as "back-up" n-am facut nimic din ele...
Ceea ce imi dorisem cu o zi inainte era sa ma urc in primul tren si sa o tai la munte! Si daca aveam un sentiment ca as fi gasit cazare, chiar asta as fi facut!
Dar.... Am descoperit ca si una din cele mai bune prietene avea aceleasi dorinte ca si mine: chef de iesit in natura si de asemenea un chef nebun sa analizam, sa disecam ganduri, stari, evenimente.. Deh, Com on.. Suntem muieri, asta facem noi cand vrem sa ne clarificam mintile....
Drept urmare am facut pick-nick de cateva (multe) ore binecuvantate de soare... Soare, vant, lac, copaci infloriti, ciripituri felurite...
Oh, prietena mea a facut cea mai frumoasa surpriza cu pick-nick-ul asta.. Hehehehe, cand am vazut ca scoate fatza de masa nu mi-a venit sa creeed! Cand a scos termosul cu apa calda, pahare de plastic si ness la plic am inceput sa rad.. Hehehehehe... Dumnezeule, cat am fost de rasfatata ieri!
A venit si un cutzu.. Un lup schiop, tare bland, care voia si el (de fapt "ea") afectiune.. Un "wolfie" liber si wild asa, cu ochi galbeni- ce-ar fi bagat spaima in oricine, daca nu ar fi fost evident ca era atat de trista. Hehehehe, la un moment dat noi voiam sa mancam, dar fara cutzu culcusit pe o parte langa piciorul meu. Cainele s-a dus mai incolo... A plecat si a revenit.. ii oprisem si lui niste papa.. Prietena mea, cu ceva experienta la capitolul animale a remarcat cat de incet manca aceasta wolfie. Ok, dup-aia s-a dus sa bea apa din lac (da, mirosea a peste) si-apoi a trebuit sa ma lupt cu ea sa nu se urce pe mine... Uda cum era o apucase afectiunea.. Yeeeeaaak! Cu greu s-a lasat induplecata sa se aseze mai incolo... tot pe langa mine si tot cu mana pe ea am stat..
Oh, si-apoi scatiii! Era plin de scatii... Stateam pe spate, la soare sub o salcie, uitandu-ma la frunze... si la scatii... Si din pozitia in care eram, fundalul pe care statea prietena mea era cerul cu nori pufosi.. Tare fain! Sa vezi cum e sa vb cu cineva care se afla in nori si sa privesti frunzele care si ele te "ridica cumva" :)))))
A fost ziua de nastere a tatalui unui prieten. Dau si eu mesaj de "la multi ani"... Ma suna omul sa ma intrebe daca am vb cu fi-su.... Aaaa... Nuuuu... should i have done it?! Why?! Da, stiu, n-are nici o legatura, dar asa.. ca treaba ce m-a uimit...
Evident discutiile cu prietena mea s-au dovedit extrem de utile... :)))))))))))))))) Inca putin si am fi jucat ceva asemanator cu "mima"....
Alege-ti iubitul ca pe prieteni! E mai simplu!
Vorbeam cu prietena mea despre.. Ce vorbesc femeile?! Logic, barbati - adevarat, intre multe alte lucruri, dar, da!
Povesteam noi diverse ca sa descoperim ca "al meu" e nascut la 3 zile diferenta de ea.... Iar "al ei" e scorpion ca mine! Am ras in hohote descoperind asta. Ne-am spus ca atunci cand nu o sa ne intelegem ceva din comportamentul "celuilalt" o sa ne gandim la cum suntem noi doua in relatia de prietenie. Pt ca macar ne cunoastem de atatia ani si suntem familiarizate cu "piticii" fiecareia. Hehehehe, pe bune ca e eficient! Si eu si prietena mea, avem momente in care nu avem chef sa vorbim, de exemplu... Chiar si ieri.. stateam asa, in contemplare, fiecare.. si era numai bine! Deci, daca vreti sa va comprendetzi partenerul de viata, aveti grija sa fie pe langa stilul de prietene si prieteni pe care vi-i faceti!
Clarificati in amanunt dialogul ca sa nu iasa "minuni"
Funny thing:
Imi dau intalnire cu prietena mea, inainte sa plecam, in parcul Carol... Eu intru in parc, pe la metrou tineretului, mergand pe o stradutza... Vine ora intalniri. Nu era in statie. Imi zic ca intai sa ajung in parc.
O sun.. Ma suna... de vre-o 4 ori... Io ziceam unde sunt, ea spunea unde e, dar nici eu nu imi dadeam seama pe unde se putea afla, nici ea nu dadea de mine. Ii spun sa se uite dupa monumentul ala oribil si ca o astept acolo... Spunea ca nu il vede.. I-am zis sa se uite in sus ca e mareee... Inchidem.
Imi apare in fata ochilor ceasul de la parcul tineretului.. O sun: "Bah, tu in ce parc esti?"
Hehehehe.. dap! Era in Tineretului!
Dar ne-am intalnit si am avut o dupa-amiaza magnifica...
Apoi ne-am plimbat si prin Carol si prin Tineretului...
Am ajuns acasa pe la 9 si am dormit lemn...
Defenetly un Pasti Fericit, cu Lumina si Pace.. si ce mi-au mai urat prietenii prin mesaje...

Libertatea de a nu da socoteala

Libertatea de a nu da socoteala....
Experientele mele (extrem de variate) alaturi de Marina (mama) au inclus o multime de faze de tipul "nu doresc nici potentialilor dusmani!"....
Astazi vorbeam cu o prietena. In relatia ei de cuplu intervin asa: Lipsa de intimitate care atrage lipsa confortului psihologic si faptul ca trebuie sa dea socoteala alor ei unde merge, "da'" ce face (chiar si curiozitatea parinteasca e stresanta uneori), ce program si-a facut, cum se inteleg, "e bine?!", plus ca "e treaba acasa" sau "e nevoie de tine acasa"...
Eu, in schimb...
Am ajuns la faza in care am casa mea, banii mei, timpul meu liber, nu tre sa spun nimanui unde ma duc, ce fac, cu cine, din ce motiv.. deepshit-uri de ac gen. Chiar sunt un om 100% liber si responsabil cu libertatea mea.
Si iarasi, atata mi se rupe de ceea ce cred ceilalti despre mine incat nu ma intereseaza. Aaaa... m-am exprimat clar, sper. La fel, daca am nevoie de un "second opinion" este alegerea mea in totalitate cui cer sfat sau ajutor. Pur si simplu nu am nici limite nici restrictii.
Adevarat ca 24 de ani am avut suficient de scurt si gros "lantul de gat" si nu as mai vrea sa repet experienta in vecii vecilor si in nici o viata viitoare! Amin!
Din pacate unii inca mai trec prin momente- criza.
Aseara vorbeam cu un prieten care avea timp, chef de vorba si "cent"-ul (vechiul abonament cnx/ vodafone cu "centul pe minut in week-end"). Si ma sunase cand eu stateam instalata confortabil cu agenda in brate. Ce era agenda?! Ultimul carnet personal in care nu am mai scris din aprilie 2005! Amicul meu spunea ca nu gasea utilitatea carnetelor personale. Io... Cum sa zic?! Sunt amnezica! Rau! Pe mine nu ma poate intreba cineva cum a fost cutare poveste de acum... nu-stiu-cat timp, pt ca habar nu am.. Tre sa "consult agenda". Uit, nu e ceva ce vreau ci ceva care se duce-n ma-sa din memoria mea. E ca un " by default setting".
Si acum... Sa inteleg pe ceilalti ca pe mine insami....
Noroc cu prietena mea!
Astazi imi spunea cum se simtea ea, impartita in 3 parti. Intre datorie fata de genitori + afectele de rigoare, intre ce vrea ea sa faca, ce vrea si al ei sa faca, intre "trebuie si vreau".
Candva, de mult, acum vre-o 5-6 ani, oamenii incercau sa imi scoata din cap cuvantul "trebuie". Dar eu, in mine, stiam ca "trebuie" determina un ceva ce nu imi apartinea.... Cui sa explic?! Eram doar eu cu mine pana la urma si intr-un fel sau altul trebuia sa il accept pe "trebuie" ca parte a vietii mele de atunci. Era limita lantului. Am incercat sa il transform in "vreau" ca si cum as fi vrut sa ma mint... Da, in ultimii ani am devenit alergica la "trebuie". Daca imi spui "trebuie sa..." atunci in mod cert inteleg "sa nu faci aia!"- n-o voi face nici daca stai in cap atata vreme cat "trebuie". I fucking hate the word!
In seara asta vorbeam cu prietena mea... Trecutul meu ma ajuta sa inteleg prezentul altora...
Si ma gandesc ca uneori am tendinta de a-i lua pe cei care ar putea fi ca mine (liberi) dar nu sunt ca fiind lasi.
Ce pacat ca uit!
Ce bine ca am de unde sa-mi amintesc!
Ce naspa ca altii tre sa treaca prin experiente relativ asemanatoare.. Dar bine ca sunt cateva variante testate de mine inainte si nu mai tre sa isi bata si-altii capul prea tare cu ele...
A fost interesant:
"Bah, si asa imi vine uneori sa imi iau campii!" - "Ohooo, cat de bine te inteleg!"
"Si vezi asa ca ..." - "Da, exact asa este!"
"Bah, dar cand 2 oameni sunt doar ei singuri e altceva!" - "Da, bai, normal!"
"Si cand incep intrebarile-alea iti vine sa te-mpusti" - "Categoriiiic!"
:))))))))))))))))) Ne-neee, io nu mai vreau sa traiesc aia, defenetly!

"Pana la print saruti o mie de broaste!"

"Pana la print saruti o mie de broaste!"
Pana in seara asta nu stiam ac expresie.. Dar m-a amuzat si mi-a placut.
Vorbeam cu o prietena despre curajul de a ne asuma esecurile pana a ajunge la reusita. E o chestie ce poate fi extinsa, si pe plan profesional si pe plan afectiv.. mmm, cam pe orice. La o adica, si o mancare facuta prima data s-ar putea sa nu iasa ce si-ar fi dorit bucatarul...
Ei bine, cunosc oameni care nu au curajul sa incerce ceva ce isi doresc de teama esecului.
Este ceva ce eu nu cunosc, imi este straina atitudinea asta, sentimentul si originea... Nu sunt asa si nici nu as putea. Sunt o rebela, sunt adepta lui "incearca si vezi tu.. te descurci!". Nu stiu cum dar mereu am fost convinsa ca "ma descurc" si chiar am facut-o... cu batai de cap, cu analize, cu.. in felul meu...
Non-actiunea celorlalti e ceva ce ma "seaca", pt ca nu o pot intelege. Iar asta cu "mi-e teama sa nu sufar"... Poooola mea, si cand m-am nascut am urlat (nota 10, cred ca am fost f deranjata ca ma scotea mama de la cald dupa 10 luni juma'te !) ...
De obicei cand nu reusesc sa "inteleg"... Aplic varianta "intreaba si tu pe cine ar putea sa te ajute sa intelegi". Normal.. Azi am vrut sa inteleg ceva interesant si ciudat totodata. Da, unii oameni ma privesc ciudat.. Cu o combinatie de amuzament si invidie de parca cine stie ce am facut si nu stiam... Mi-am luat inima in dinti si mi-am intrebat prietenii: "bah, ce-am, frate?!".
Mi s-a zis.. "da, bah, dar tu ai curaj".. Dar care curaj? Mie nu mi se pare deloc ca as fi curajoasa in vre-un fel... Nu intelesesem bine. Se pare ca am curajul de a accepta esecuri... Nu stiam ca ar trebui vre-o calitate interioara pt asta...
Si inseamna ca si gasca din care fac parte e o gasca deosebita. Doar pt ca noi traim, suferim, invatam si mergem mai departe zambind de parca am descoperit Atlantida! E o treaba.. Iar "gasca din care fac parte" este si fractionata, pt ca stiu extrem de multi oameni din medii diferite, dar si unitara, pt ca principiile se cam aseamana.
Am aflat astazi cu surpriza si cutremur cum unii oameni isi fixeaza un target si vor musai sa ajunga acolo. Ca noi toti... Daaaar: Se poarta fatza de acel target ca la cumparatul de haine fara proba:
Rochia aia din geam o fi ceea ce caut? Hmmm, nu pare sa fie. Dar nici nu intra in magazin sa probeze ci se multumesc sa murmure si trec nepasatori mai departe... Mai trec pe langa un alt magazin, din care nu se vede decat firma. Acolo o fi ceea ce caut? Hmmm.. nu cred.. Si nu se mai "obosesc" sa mearga pana acolo...
Apai, de ce sa se uite lumea aiurea cand io intru, probez, pierd in pana mea, ani intregi tot proband?! Ca deh, si io ca si altii am target-urile mele. Nimic deosebit.. Caut multumire si Fericire...
Mi s-a explicat cum oamenii se auto-limiteaza si compara magazinele/ rochiile din realitate cu ceea ce isi imagineaza... Si mi s-a parut super-trist...
Ce nefericire sa traiesti intr-un vis... Iar visul sa nu se poata suprapune pe nimic din real.. Si sa preferi visul perfect realitatii care ofera perfectiune doar in potentialitate.
Si iar ma intreb: Dar de ce se tem oamenii? Nu sunt mai nefericiti asa? Si iarasi mi se va raspunde: Ba da, sunt nefericiti...
Iar eu azi m-am trezit cu ideea ca "e frumos afara si vreau afara". Am intrat pe mess si am scris: "badmington? azi? who's in?" In 15 minute s-ar fi strans gasca de 4 oameni.
Dar mi-am dat seama ca nu vreau decat sa lenevesc la soare. Si-am pornit la lenevit ca scorpionul la soare, impreuna cu o prietena. Ne-am uitat la norisori, am vorbit, am privit ratze salbatice, pescarusi, o testoasa, lalelele deschise si mirosind puternic, ore in sir... Oh, si am filmat o veveritza! Apoi ne-am plimbat, am mers in restaurantul "la mama" (super-tare, btw), am invatat lucruri noi si re-invatat lucruri vechi mai "nefinisate"... Si-am venit cu noutati.. Am avut o zi magnifica! Doar pt ca am iesit din casa...

http://photos.yahoo.com/s_ariadna

Ma uit la data...
Am trecut eu de 1 aprilie fara mistouri si minciuni?! Cred ca m-am schimbat si eu si lumea din jurul meu.. :) Glumele au devenit mai frumoase...
Huh, voiam de fapt sa anunt ca am mai postat niste poze pe care Yahoo nu vrea sa mi le salveze ca "public".. Iata linkul: http://photos.yahoo.com/s_ariadna.

yah 360

Azi e 30... Ziua mea aniversara.. si multiplu de 3, cifra mea favorita.. Am mai imbatranit o luna! Azi am 26 si 4 luni... Si cronometrul tot merge... Mosorul isi desfasoara ata ...
In mod normal intru in polemica cu prietenii, pt ca nu ma tem de moarte si nu m-am temut niciodata.. Am perceput mereu ca nu e decat trecerea intr-o stare senina si mai libera, mai lipsita de constrangeri.. Chiar si Marina imi da dreptate, abia acum, zambind dintr-un colt indepartat de univers... (era sa zic "intrebati-o".. )
Acum cateva zile am avut un sentiment ciudat. Nu mai tin minte exact ce faceam si nici amintirea sentimentului nu a ramas decat ca dara unui parfum pierdut... Oare traversam strada la modul "dangerous"?! Habar nu am.. Dar altceva vreau sa spun.
Am avut un brusc sentiment de teama de parca s-ar fi apropiat un mare pericol... Imediat ce am simtit chestia asta am fost extrem de uimita pt ca era o traire noua, dintr-un registru strain mie... Ce era acolo?!
Era teama.. Teama.. ok, dar de ce anume? Va zic ce a priceput creieru' meu: "n-o sa imi termin treaba!".. Care treaba?!
E oare teama de moarte legata de sentimentul unei "misiuni personale"? De procesul evolutiv al fiintei? E o chestie determinata de teama de necunoscut?
Hmmm.. Poate imi raspundeti voi pt ca eu nu reusesc sa imi dau seama...
Si pe langa asta.. Poate ar fi cazul.. stiu ca am 100 de adrese de ip care imi acceseaza bloggul in mod uzual, asadar voi face un poll si .. Really!
Pe bune, chiar ma preocupa chestia asta.. Moartea este ceva fain, vreau sa inteleg de ce una din cele mai bune prietene ale mele ma roaga sa fac din asta un subiect tabuu, pt ca, spune ea, se teme..

yah 360

Lumea aceasta este un loc minunat!
Daca nu ma credeti.. think again!
Azi de dimineata stateam in statie..
Vad o femeie traversand.. Mi se parea ATAT de familiara de parca as fi cunoscut-o dintotdeauna.
Mi-am mutat privirea savurandu-mi cafeaua luata de la chiosc in combinatie cu tigara.. Gustul dulce si cel greoi amestecandu-se in mine, trezindu-ma la realitate. Autobuzul nu venea. Ma gandesc "o sa vina cand o sa imi termin cafeaua, normal", pt ca asa se intampla de fiecare data...
Vad cum vine autobuzul. Nu reactionez.
Cand ajunge in statie vad ca era, oricum ticsit cu lume. Cei din statie se agita pt ca nu pot urca. Nici nu ma sinchisesc, stiu ca va veni un autobuz, in care voi avea "locul meu"- dupa ce termin de salutat dimineata.
Ma asez pe gard topindu-ma la soare si la vantul racoros- matinal, ce ma face sa ma gandesc la Muntele Rosu si la o discutie avuta aseara. Da.. aseara am stat la o discutie pana la 5 dimineata si am terminat-o adormind in fotoliu. :)
Brusc, ma trezesc fatza in fatza cu femeia pe care o vazusem mai devreme: "A trecut vre-un 122 de cand astepati dvs.?"
Ma uit si o admir.. Are undeva pe la 40 de ani, emana ceva soft si luminos, drag si familiar.. Nu stiu ce e. Dar imi place. Vreau sa vb cu ea. Clar, de cand o vazusem traversand!
"Din cate imi amintesc, nu, dar nu pot spune sigur." O las in pace. Sta langa mine. Remarc ca are ceva albicios pe obraz. "Iertati-ma, dar aveti pe obraz.." Ma intrerupe. "Crema! Am uitat! Mai am?!" E plina de viata desi imi pare calma pe dinauntru.. e SENINA. De-asta! Si eu eram la fel! Ii mai indic 2 locuri unde crema nu intrase bine in piele, apoi imi amintesc ca am oglinda la mine.. I-o dau sa se uite. Se aranjeaza. Se uita la mine, eu la ea. Imi spune ca are ora si trebuie sa ajunga la timp. O intreb ce preda si unde. Matematica. La Facultatea de Matematica. Oho, total paralel!
Nu ma pot abtine: "aveti un chip tare familiar mie dar nu-mi pot da seama de unde.."... "Si eu am impresia ca te cunosc!". Pe unde umblii?"
"Hmm, sa vedem.." si incep: facultatea de comunicare si pr- nu, cursuri de medicina alternativa- nu. Fac o ultima incercare:
"Atunci doar daca mergeti la concerte.." Raman paf cand imi raspunde "Da!"
"Muzica clasica?" - "Da!"
"Folk?" - " DA!!!!"
Si incepe plina de insufletire: "Ce are Socaciu de poarta chestia aia pe cap?!?!"..
Am inceput sa discutam despre folk, procesul de predare, scoala de acum cativa ani vs ce se intampla acum.. S-am vb pana mi-a venit autobuzul....
Ajung la metrou..
Un "unu'" are o tablitza "Ajutati.... bla-bla.. spondiloza.. Dumnezeu sa va binecuvanteze!" Creierul meu proceseaza ceea ce retinuse: " Ajutati- Ma leshi?! Spondiloza?- hmm, o sa ma uit la tine! God bless you!"
De ce "God Bless" imi suna mai aproape si mai exact decat "binecuvanteze"? Poate din cauza ca "Sa ai o zi luminoasa!" mi se pare un "cuvant de bine", adica "binecuvantare". In acelasi timp percep divinul ca avand un alt soi de blessing. Na, vezi?! Blessing!
Ma "uit" la nenea cu spondiloza. In bilet zicea ca era vb de un accident de masina. Remarc ca da avea un mega-blocaj, dar instantaneu "pica": "cauza" nu era accidentul invocat. Mi-am zis ca ori sunt "cu capu'", ori am accesat CS (cauza suferintei). Oare care o fi fost?!
Banca pe care stau e relativ libera. La fel si altele. Se deschid usile si un tip masiv intra in viteza si se repede la locul de langa mine. Nici macar sa lase un scaun liber "intre" cum face lumea in mod normal.
Ma gandesc: "Alt loc nu-ti gaseai frate?! Din tot spatiul asta venishi langa mine. De ce?!" Si il vad ca rasuceste palma in sus si "vaaad". Mai sa ma unfle rasul. Deci de-asta! Se juca cu o energie aurie. A ridicat-o la vre-o 10 cm de palma apoi si-a retras-o. Ma amuz in sinea mea, rasucesc palma si ridic flacari energetice in aer pe care le retrag apoi. Il vad ca se uita cu coada ochiului, mirat. Acum se putea amuza si el, in vreme ce io ajunsesem la destinatie.

Faza. Acum cateva luni am aruncat o fraza in aer unui prieten pe care il admir si respect tare mult. Discutia a fost ceva in genul: "Bai, Ariadna, nu ai chef sa procedezi asa, uite.... bla-bla?!"
Si-i zic: "Mai, daca o sa gresesc actionand asa.. o sa ai tu chef sa imi intinzi o mana de ajutor, in felul X ?!" Azi s-a intamplat felul "X". Si mi-am amintit de discutia de acum cateva luni...
Deci, lumea este o minune, tocmai pt. ca Este!

yah 360

Nu mai suntem aceiasi
nici eu, nici basmul
nu mai avem nici inelul
s-a schimbat zana
am trecut un rau
am trecut o vale
si plopi fosnind nevazuti
au schimbat povestea
au schimbat toata
povestea.
("Drum "- Cezar Baltag)

yah 360

Buna dimineatza!
Sunt sub imperiul starii de aseara.. Am fost la festivalul "Om bun"... Prima persoana intalnita: un tip din vechea gasca (chiar nu mai stiu cum il cheama). Am zambit si mers la "gashca de gajici". Ma asteptau.. huh, am ajuns ultima..
Concertul? A! Mult mai fain decat ma ashteptam eu.. Surpriza serii o fo' Nicu Covaci care a ridicat sala in picioare in 2 secunde... Normal. La capitolul Uimire si Cutremur .. Tzshpe generatii laolalta! In stanga noastra era o familie de tineri cu 2 sau 3 copii mici, in dreapta unul langa altul un tip la vreo 50 de ani si un rocker cu pleata pana la cot cam din generatie cu mine.. Haaaa, acum "aceeasi generatie cu mine" inseamna cu cativa ani mai mare, dar cred ca se stie deja :P Deci super.. Ma uitam: sala plina-ochi, frate.. pur si simplu...
Imi zicea un prieten ca aseara era liber in Preoteasa.. oare de ce nu ma mir?!
Ce m-a uimit peste masura a fost Socaciu: claritate, un timbru vocal exceptional, volum perfect.. Ma intrebam cum poate cineva dupa atatia ani de utilizare a coardelor vocale sa cante atat de.. WAW. Pur si simplu nu mi-am mai gasit cuvintele. 5 stele. Simplu.
Daca ma intrebatzi daca m-a deranjat ceva? Hmmm, sa zicem ca Andries a avut o proteza noua sau proasta si modificarile specifice de dictie. Nu cred ca vre-un stomatolog intreg la cap a omis sa precizeze perioada de adaptare... Oricum s-a "scos" pt ca a cantat la pian si a fost "altfel".. Plus ca si-a dedicat cantarile intr-un mod frumos. S-a "votat cu plus".
Mi-a placut Ducu Bertzi si "grupul vesel"- desigur mie imi place Pittish, indiferent ca unii zic ca-i cam varza-, Ada Milea mi-a placut la fel de mult- come on, e "om de teatru" si se simte din vertex in calcaneu, pacat ca nu a cantat mai mult..
Am inregistrat cu telefonul cam 2 giga din ce mi-a placut/ filmulete de cate 30 de secunde ca atat stie ... :) Desigur, eram incapabila sa il tin drept, dar pana la urma sunetul era mai important decat "the sight".. Mi-au placut momentele in care sala canta la unison.. Gramada de lume din diverse generatii, cu diverse stiluri de viata si exprimare cantand in cor, fiind incantati de acelasi lucru.. Nu e uimitor cand se intampla asta?! Sau poate sunt doar eu mai "cu capul", dar intr-adevar mi-a spus ceva despre romanashii nostrii. Era o chestie cu "the death is not the end".. Nu mai stiu, apoi am remarcat o alta chestie cu "fiti liberi, iesiti de sub conditionari".. Tot soiul de mesaje de genul asta foarte bine primite de lume si aplaudate de genul "hai ca Shtie!" Am fost intr-adevar uimita aseara.. Mi-a placut si a vibrat frumos sufletelul meu :)
Vinerea viitoare concert in Preoteasa.. Nu stiu la ce sa ma astept, dar voi merge cu deschidere si curiozitate :P Asta ca sa il vad pe Punk in manifestare.. pt ca, vb lui "nu te-am vazut de cand eram mic!" Hehehehe.
Ma pregatesc de meditatii la engleza ascultand muzica din Hair.. Yummy!

yah 360

Zi ploioasa..
Sunt extrem de obosita si abia astept sa dorm insa asa imi vine sa imi impartasesc gandurile cu voi! Check this out:
Hmmm, inainte probabil m-as fi foarte cramponat de vreme.. Acum.. Hehehehe.. De 2 zile merg cu parul in ploaie, la "hidratat".. Culmea? Functioneaza. Parul meu care isi pierduse stralucirea este mandrul posesor al unor bucle "soft" si netede.. mmm.. yummy! Bine asta pana in vara cand va fi ploaia murdara.. Azi dimineata mergeam cu o prietena la autobuz.. Ma bagase protector sub umbrela ei.. Am preferat ploaia.. S-a mirat.. Si eu m-am mirat ca vechea metoda "apa de ploaie" mai fct..
Eveniment "Hmmm": Aseara am fost cu gasca de reiki in Mandala Club... Beweare! Am fost invitate, ca toti cei din clubul cu pricina la un seminar.. bla-bla.. prezentarea unor cursuri pe care vor sa le organizeze cei de acolo.
Deeeci.. Imi venea sa sar de pe scaun si sa ies din sala.. Am zis ca-s io obosita si vulnerabila, dar te pui cu te-ncurci?! Ma uit in jur: O prietena isi "prelucra" ceaiul cu o "paza", alta prietena statea cu "paza ridicata" .. Mi-am spus "inca mai cuget drept" si m-am apucat linistita sa "lucrez" la ceaiul meu de ghimbir.. Ma durea gatul.. Apoi am descoperit ca pot sta excelent cu mana pe ficat si pe inima. Ma durea ingrozitor inima, dar nu-i puteam face nimic.... Ceva mai tarziu o alta prietena ne-a spus "din punctul meu de vedere putem pleca".. No really?! Ce-as fi tzasnit eu pe usa! Din pacate societatea si comportamentul "omului modern" nu prea te lasa sa o iei la goana de cate ori simti sa o faci... Urmare.. Ce ne doftoriceam noi reciproc cand am plecat din sala aia! Inima mea avea o mare problema...
Acu... Io stau sa ma gandesc ce fac aia care habar n-au de ce ii pocneste cate o "d-asta".. Adica.. omul simplu, obisnuit, care remarca intr-o doara ca "bah, am fost la cutare eveniment si de atunci simt asa o moliciune si o durere de cap/ de spate/ de piept...nu stiu ce o fi!".. Saracul om! Constata si nu se poate nici opune nici cum sa se dreaga singur pe cauza reala.. Cum sa nu ma revolt?! Cum poate cineva sa actioneze astfel asupra unei alte fiinte?!
Omul care poate "percepe" intr-un "alt mod" si poate "actiona in invizibil" ar trebui sa aiba o etica super-bine pusa la punct. Nu influentezi, nu te "duci gramada" peste nimeni, frate! Pana mea, e chestie de bun simtz! Daca tot ai "unelte" de ce sa le folosesti ca arme? E ca si cum in loc sa sape in gradina ii da unuia cu lopata in cap! Nu, sunt niste abilitati care ar trebui folosite cu discernamant si responsabilitate cu scopul de a face bine pt sine si pt altii, prin sine.
Si nu e vb doar de ceea ce am experimentat noi in Mandala Club, nu! Noi eram gasca, toate gajicile aveam "cunoastere", nu era nici o chestie.
Dar e vb de etica si de ceea ce se intampla in Romania si in lume din cauza unor idioti de oameni. Ce ma oftica e felul de actiune: ii vezi cum se bat cu pumnul in piept ca vor sa aduca "o schimbare benefica" (my ass) in lume.. Ca prostul care nu e prost destul pana nu e si fudul, pe bune. Si te uiti la ei si n-ai ce le face.. Nu poti preintampina cazuri in care oameni simpli si de buna credinta se arunca, din nestiinta, in situatii de toata jena. Se trezesc ca li se dau vietile peste cap, ca nu mai ies din cate o situatie "ciudata".. diverse de genul asta... Inca o chestie. Astia "mici si rai" fac ca terapiile energetice sa nu fie bine vazute, din cauza astora invata lumea prostii, din cauza unora ca astia o sa avem noi de dres in stanga si in dreapta. Si iar ma revolt! Si iarasi nu pot intelege...
Stiu ca e o atitudine eronata din partea mea, insa dati-mi voie sa spun ceea ce simt in Acest moment, cu mentiunea ca simt in Acest Moment si dupa ce ma voi trezi s-ar putea sa nu mai simt la fel ca acum...
Cred ca de fapt problema mea e una de intelegere. Ok, accept ca unora le sunt necesare astfel de experiente. Sunt de acord ca toti tre sa traim si sa ne manifestam in lumea asta asa cum ne duce mintea si sufletul pe fiecare. Bah, dar asa imi pare de rau cand vad prostii in jurul meu...
Na, nu mai am cuvinte, pt ca am ajuns la punctul de pe "I". Imi pare rau cand vad "nefacute" (vb lui Vlad- el fiind primul meu prof de spiritualitate si unul din putinii oameni pe care ii admir si respect tare de tot) in jurul meu.
Ma duc sa dorm, pt ca diseara merg la festival, la "Om Bun".
Faza. Vad eu afis cu "om bun". Primesc instiintare si pe mail.. Moaaa, ce mishteau, imi zic! Apoi ma gandesc.. da' cu cin' sa merg io la "Om bun" si.. hmmm, mai bine o las balta, in definitiv n-o sa imi para rau decat de Ada Milea iar pe ea pot sa o mai vad in concerte... Nu apuc sa spun nimanui despre festival.. Aseara, la masa, discutie: ma pregateam sa plec si prietena pe care o aniversam spune "ne vedem maine la Om Bun". Ceeee?!?! Cuuum?! In care fel?! Alta prietena spune: "Pai vezi ca ti-am luat si tie bilet!" Pe buuuneee?! Nu-mi venea sa cred! Deci.. Super-tare, frate!
Hmmm, tot ma gandesc la experienta de aseara. Uite cum ajung cu gasca la Om Bun .. si nu am manipulat mental sau energetic pe nimeni ca sa mi se intample ceva frumos.. Rrrrrrrrr', ce oameni, mah! Nu va duceti la cursurile organizate de Mandala Club! Stiu ca nu e frumos din partea mea sa spun/ scriu asta.. Dar sunt un batran scorpion sceptic.. Nu ma va convinge nimeni ca i-ar fi necesara experienta dupa ce am vazut gasca de 7 oameni cu ceva experienta la activ (si nu doar in reiki) luand-o la goana (ok, cu o singura exceptie.. 6 oameni!).
Oh, si de incheiere il salut pe Sorin B, din "vechea gasca de "roakeri".. wellcome on my 360!
Pt cine intreaba.. Jimmy e la prima lui perioada de "calduri"! Hehehehehe! Vai de bietul clopotzel! Ferice de urechile mele.. Jimmy Page canta de nu se poate, tzopaie, isi ciguleste penele si.. Noutate: ii place hip-hop-ul! Mi-a traznit intr-o zi cand faceam ordine sa dau play la Eminem. Marea surpriza a fost cand am ajuns in camera si Jim tinea ritmul fara greseala! Yo! Papagalul meu are nume de rocker si canta hip-hop... Iar eu zic : Peace, my friend! Ce amalgam de genuri.. Mi-am dat seama ca nu poate sa fredoneze rock-ul.. O fi din cauza complexitatii? Apropos! Lui Jim ii place muzica dintr-un joc.. Acum 2 ani, cred, jucam Dundgeon Siege.. Mi s-a pus pata sa joc iarasi... Si cum ascult pe boxe, la un moment dat il aud pe Jim urland.. Dau mai incet si devin constienta ca fredona muzica si imita vrabiile din joc! :))

yah 360

Am avut o surpriza azi sa gasesc cu un singur search cativa din oameni alaturi de care m-am format din pdv al valorilor, atunci cand eram preadolescenta.. Nu stiu daca mai avem ce sa ne spunem, dar, cred ca undeva, ceva din mine are nostalgia acelor vremi..
Vom vedea.
Intre timp am ascultat Karma care "zicea": "in amurg tarziu numai zeii stiu sa isi lase sufletul lui, suntem mai senini, suntem mai straini, suntem fii amurgului... Oameni de munti si rosu-aprins nu va uitati ca soarele s-a stins, noaptea din voi nu-i decat vis, lacrimi si abis... Noi acei in gand uniti soarele si luna am contopit, rosu si negru lin se scurg umbre din trecut... "

yah 360

Sunt la o lectie importanta: Nu-iti lua cazul pt o generalitate...Tare interesant, aproape ca uitasem...La un moment dat am avut discutii in contradictoriu pt ca, pt prima data in viata m-a luat cineva ca pe sine.. Stiam ca eu mai am obiceiul asta si, preventiv, invatasem sa casc ochii. De data asta a fost randul meu sa "be taken 4 granted"... Not good.. Don't repeat this mistake...

yah 360

SF nocturn
Stateam la calculator ca orice om normal, inainte sa ma culc, ascultand la casti "i did it my way" a lui Sinatra. Citisem pe bloggul lui Radookoo T versurile si mi se facuse chef sa aud.
Simt o prezenta in spatele meu.
Imi zic ca-i Gena care s-o fi trezit peste noapte.
Cand ma intorc vad usa inchizandu-se incetisor.
Te-ai trezit?
Nici un raspuns, usa continua sa se inchida.
Zic: N-o fi vrut sa ma deranjeze...
Ma ridic si deschid usa intreband "M-ai strigat?!".
Soc: casa e in bezna, Gena doarme dusa, toate usile dintre camere sunt inchise.
Linistea troneaza, alaturi de bezna.
E doar liniste aparenta, pt ca eu m-am tulburat...
Respir profund, imi extind perceptiile si zambesc cu subinteles.
Era o entitate benefica, ma speriasem ca proasta. Venise sa vada ce mai fac.
Imi zic ca totusi e mai bine sa "back-up".
Ridic mana, trasez un mare simbol din lumina si-l multiplic de la mine pana in celalalt capat al casei.
Interesant ca nu s-a oprit usa din miscare.. Asta da, interesant...
Sau poate a vrut sa ma gandesc la ea... Hehehehe, se tine de sotii ca de obicei!
Si asta vine dupa ce abia ma obisniuesc cu "vazul" mai bine. Sa va povestesc:
Azi mergeam in parc si am vazut un bebe cu caciulitza roz care caciulitza avea urechiushe.. Copilul incruntat. Ma uit la el si intreb mental zambind: "Cu urechile astea vesele tu stai incruntat?!" Copilul imi zambeste... Ceva mai incolo vad un copil in carucior. Tatal impingea carutzul si vad ca, de fapt copilul se uita in staga, peste umarul tatalui. Ma "uit" si eu si vad o "bulina" aurie. Cand ma apropii observ ca bebe vorbea de nu se poate cu bulinuta zglobie.. Imi spun "Hehehehe, ce lume frumoasa!" si trec mai departe..
Chiar ca e o lume cool.
Daca din invizibil cineva se uita si la mine, sa nu mai chiaunesc ore intregi... E ok...
Peace 2 all!

yah 360 a fi femeie

A fi femeie....
Hahahahaha, incomparabil, categoric incomprehensibil...

yah 360

Indragostita de parcul Carol!
Pana azi nu am ajuns in parcul Carol decat de 2 ori si nu am stat decat pe aleea principala.. mi s-a parut un parc "comercial", fara "suflet...
AZI... Azi m-am intalnit cu o prietena la o sedinta de reiki... Eram intr-o alta stare. Iar prietena mea era si ea pregatita pt o discutie de la suflet la suflet mai mult decat una intelectuala. Cand am intrat m-a "poc!". Era SUUPEEER! Am intrat pe undeva unde era o mica fantana, pasul mi s-a oprit pe pamant, in timp ce ascultam clipocit de apa.. si ceva in mine a facut un declick... Atentia si-a mutat centrul.. Copaci infloriti, lume multa dar care nu ma deranja. Soare, mult soare si vantul primavaratic... Mirosea a flori, a iarba, a copaci in floare.. Magnific.. Ca o intreaga simfonie de culori si izuri.. Mi-am gasit locul la o stanca din care tasnea apa.. Am facut poze pe stanca pe care am escaladat-o cu deliciul cu care un copil descopera ceva frumos si placut. Apoi am gasit un copac batran, urias, o tulpina din care crescusera de fapt doi copaci.. Nu am rezistat sa nu ma urc in el.. Hehehehe, la un moment dat m-am pus in calea unor furnici care treceau si peste mine, considerandu-ma parte din trunchi- ok, intr-un fel aveau dreptate, eram imbracata in verde... Am mers prin parc pe oriunde percepeam ca imi gasesc linistea... Si au fost multe locuri... Pana la urma noi doua am gasit un loc mai linistit si mai ferit pe marginea apei.. Evident m-am simtit in elementul meu: m-am descaltat si am stat sa ma incarc la.. tot!
Aveam in spate copacul de care ma sprijineam (lemn), talpile pe pamant (da, pamant), in fata ochilor lacul (apa) si, din fata mea, pe deasupra copacilor se oglindea in lac soarele (foc) Vantul adia dinspre soare si lac... Nu imi mai trebuia nimic.. aveam tot ce imi puteam dori.. Simteam pamantul la talpi, picioarele si chipul scaldate in soarele care ma incalzea, copacul ma proteja, vantul adia incet aducand liniste peste mine/ in mine... Ochii priveau lumina in apa.. Apoi cerul senin, cu norisori albi si pufosi asa cum imi place mie.. asa cum este viata... Si stateam acolo - copil-femeie rasfatata de natura intreaga, vazandu-ma in acel loc pe mine, minuscula, intr-un loc minuscul, pe o planeta minuscula, intr-un univers minuscul din multe universuri.. iar starea mea sufleteasca era cat cerul, cat universul, cat mai multe universuri, mai... Ganduri? Hmmm, care ganduri? Doar lumina, caldura, adierea.. Atat!
Intr-o ora eram "as good as new"- asta dupa ce dimineata ma tarasem in 4 labe dupa pastilele de calciu, caci de ieri dupa amiaza si pana azi la pranz plutisem incapabila sa imi revin... Cand m-am simtit perfect echilibrata am inceput reiki.. De altfel ma uimise f tare ceea ce mi se intampla, caci in ultimele luni nu mai stiam cum e sa nu te poti tine pe picioare de ameteala. Si mi-am facut mea culpa pt neglijenta de a nu avea in casa fiole de calciu... Stiam ca imi rezolvasem problemele, dar am ignorat uneori suprasolicitarea. Nu faceti ca mine, ok? Sau.. descoperiti oaze...
Cand ne-am terminat treaba, iar soarele isi lua la revedere de la noi, s-a lasat oarecum rece.. Picioarele mele au spus multumiri tacute aerului si pamantului.. Sufletul meu era recunoscator intregii zone pt binefacerile primite... Simteam nevoia sa multumesc pt gasirea acestei oaze, poate pt ca ma simtisem exceptional, venisem obosita si plecam odihnita. Era mai mult decat sperasem! Prietena mea m-a intrebat daca mergem "la o bere"- un vechi ritual de-al nostru. Dar asa nu aveam chef de bere... Ne-am retras la o ceasca de cafea palavragind prostii ca intre femei si incheind astfel o dupa-amiaza linistita si senzationala...
Seara m-a sunat o prietena cu care vorbisem dimineata si despre starea mea.. Mi-a zis: "Dar vad ca ti-ai revenit!" Daca se auzea la telefon... Inseamna ceva! I-am spus: "Oh, DA! Am descoperit parcul Carol si m-am indragostit de el!" Adica de starea pe care mi-am gasit-o acolo. Ei, ea stia deja si s-a amuzat de efectele vizibile pe mine.. ;) Prietenii stiu de ce!
Imi pare rau ca nu am inca un blue tooth ca sa postez poze din parc.. Dar vin ele in curand!
Si daca as putea sa va transmit ceva din linistea dobandita pe cand stateam acolo, as face-o cu mare drag!
Seara frumoasa si sa incepeti maine o saptamana plina de succese si cu stari minunate!

yah 360

Cum incerc sa tin un jurnal si al experientelor mele..
Azi nu se mai poate! Tre sa scriu! Sunt uimita la maximum..
1- Raceala.. am incercat sa o duc "pe picioare", nu mi-am dat voie sa zac decat o dupa-amiaza, o noapte si dimineata urmatoare. Adevarat, am dormit cu mainile pe mine. Cred ca am zis ca nu imi mai ajungeau aste 2 maini si ma intrebam inainte sa adorm, daca nu cumva, in mod "extensibil" as putea sa pun mai multe maini ale mele pe mine in ac timp" apoi am adormit definitiv... La copila mea raceala dureaza de 2 saptamani, cu tratament .. A mea a inceput luni.. Acum se termina! WAW.
2- Merg dimineata cu metroul... Spectacol. Mi-am propus sa fotografiez intr-o buna zi chipurile calatorilor.. Cata preocupare, cata lipsa de chef, cata lehamite... Io zambesc ca tampa. Normal, ascult muzica.. Rock simfonic.. Pariu- ai zice ca ascult cine stie ce muzica relaxanta... Dar daca asta imi place, deh!Faza: Cand ma urc in metrou baleillez cu privirea, daca vreau sa stau jos si ma asez langa cineva care cred eu ca va cobori pe la "a doua statie". In ultimele 3 zile nici o greseala. Tot de cateva zile, cum ma uit ca de obicei fascinata de calatori.. Din cand in cand imi sare in evidenta cate o persoana. Si-mi vine in minte.. Urmeaza sa se aseze. Unde? Pai o sa se ridice.. Si iar imi iese cineva in evidenta. Azi dimineata, pe jumatate adormita de la miscare, fericita ca am Haggard in urechi ( imi "povestea" Of a Might Divine)... la fel. Nu se poate, frate! La un moment dat am intors privirea... Cand am revenit avusese loc exact mutarea de locuri pe care o presimtisem. M-a socat. Puii mei!
Si-apoi gandeam, tot chiauna.. Nu ca acum as fi foarte lucida... Daca se poate accesa cea mai mare probabilitate si probabilitatea e dupa necesitati.. asta nu inseamna ca ajung la determinism? Adica daca pasii in evolutia unui individ sunt asa previzibili, care ar mai fi sansa alegerii cu liber arbitru a "caii". Sau nu e vb de drumul vietii in sine ci de faptele multe si marunte, care la un moment dat ar putea sa schimbe traseul? Adica.. de ce se poate "vedea"? Asta nu e treaba de ieri de azi.. Sa fim seriosi. Cand eram in liceu ca orice pustoaica de tip "geee" (ca io am invatat in pantelimon si intre 5 flegme si un ban scos din scutiri sau teme la engleza, romana si franceza, mai faceam si asta).. "intindeam cartile". Si puteam prevede actiuni fara greseala pe o distanta de 3 saptamani- studiata problema... Deci de ce se pot prevede actiunile? Ok, cele cu probabilitatea cea mai mare.... Sa fim atat de prinsi in pattern-uri?!

yah 360 cunoasterea prin imagini

Read'>http://networking.imagini.blueorange.co.uk/vdna.php?uid=264128-a055&srv=iwebhd3">Read my VisualDNA™ http://dna.imagini.net/friends/">Get your own VisualDNA™

yah 360

(c)racita...
N-am mai racit de mult... Acum.. ce sa zic? mai stiu 2 pers racite.. toate 3 suntem din parti diferite ale bucurestiului si am avut aceleasi simptome: tuse "nesimtzita" (ok, sunt singura fumatoare), nasul care nu se opreste din curs..
Aseara m-am lasat prada unei stari de moleseala pe care nu am mai putut s-o ignor. Nu pot suferi sa "zac".. sentimentul acela de neputinta ma doboara. Practic nu m-am mai putut misca din pat nici macar sa dau un telefon si era important sa il fi dat. Yap.. i was pretty down. Eu, care pot sa imi dau seama imediat daca cineva- oricine- are febra, m-am trezit in incapacitatea de a-mi lua temperatura "ad labam". Iar pana la termometru era o cale mult prea lunga. Asadar am stat in pat... Pana azi dimineata!
Reiki? Nu stiu.. Am adormit cu o mana pe Hara si cealalta pe piept. Apoi am simtit nevoia sa pun si pe ficat, apoi .. pe stomac si pe cap... HUH, nu imi mai ajungeau mainile! Mai aveam nevoie de inca 2 sau 3.. Si iarasi mi s-a "taiat filmul" in momentele in care mainile aproape ca tremurau "fierband" acolo unde stateau..
Am redevenit semi-constienta pe la 4:30 am.
Am vazut mail de la o prietena.. Profa de qi-gong. Imi spunea ca a trecut recent prin faza "articulatie-poc!". Si ca si-a redresat-o cu exe. specifice. M-a unflat rasul... trebuie sa ii raspund. Pt ca ma apucase.. Si am facut si eu exe pt articulatii si intr-adevar m-a lasat durerea. Cum sa ignori asta?!
Hehehehe.
Ascult Ozzy Osbourne- Dreamer...
Imi dau seama ca am norocul unor oameni minunati in jur...
Azi dimineata Gena mi-a adus papa la pat. Imi era sete si cam ametita sa ma fi miscat.. Poate sa fi mers in 4 labe pana in bucatarie... (nu stiti ce inseamna la mine o ameteala!) si tot ea mi-a dat apa.. Ma ganeam ca sunt oameni mult mai singuri si mai tristi in lume. Si a avea pe cineva care sa deschida o usa si sa vada "Ai nevoie de ceva? Pot face ceva pt tine?" e o mare "chestie". E important.
Imi incep dimineata multumind pt tot ceea ce mi se ofera!
Inspir aerul matinal si spun "o NOUA zi!". Aceasta zi e o zi senina, soarele straluceste... E bine. Imi revin, sunt vie, functionez si... Ma apuc de treaba.
Las in urma gandul unei zile fierbinti de vara in care sa inot... Cred ca mi se face dor de vara...
M! Aseara am avut ora.. Jur ca nu mai stiu cum am predat Propozitia Predicativa. Imi amintesc ca vedeam un pic in ceatza. Si mi-am dat seama ca eleva mea nu gandea "holistic".. I-am cerut caietul si am inceput sa scriu cu titlul "Cum gandesti:" bulinute despre cum pune intrebarea, cum isi da seama daca are o predicativa sau o subiectiva, am scris mare, pe o pagina o atentionare sa verifice predicatele ca lumea. Am predat stand in pat, sub plapuma, pt ca nu ma vedeam stand pe scaun 2 ore.. Cand am terminat ora fata mi-a spus "Multumesc ca ma inveti..". La cat eram io de chiauna.. M-a pocnit chestia asta. Chiar m-a impresionat. Si ma gandeam ca intr-adevar eu nu predau la modul strict. Ma intereseaza sa le "deschid ochii" astora "mici ai mei".. Sa nu se blocheze intr-o problema ci sa o suceasca pe toate partile, sa vada mai multe abordari sincron, sa citeasca "dincolo de text". Asta mica ma rugase aseara sa o ajut la franceza ca o asculta si voia sa isi mentina media... am invatat-o ca atunci cand se "blocheaza" sa se uite la terminatii direct. Nu remarcase chestia asta la lectie.. cica "Ce simplu!".. No, really?! :)))
Hai ca am de re-invatat ce uitasem!

yah 360

Internet utility 2:

3 prieteni in 2 zile: 'Bah! tu chiar ai facut-o! Chiar ti-ai dat demisia.."
raspuns: DA, frate, DA!!!!

yah 360

Internet utility..
M-a sunat un amic.. Nu mai dadea de mine de cateva saptamani.. (adevarul e ca nu raspund oricand la tel.. Ceea ce m-a amuzat: "noroc cu blogg-ul, ca numai asa afla omul despre tine!"
Traiasca Internetul!

yah 360

Desi tocmai ce tre sa plec de-acasa.. nu ma pot abtzine: let me tell you this one:
Ieri mi-am dat demisia, fara preaviz, fara nimic. Totul limpede, curat, simplu..
Aseara simteam un amalgam ciudat. Acum 3 ani, o prietena tare draga imi spunea "Nimic nu e mai frumos si mai greu decat sa depinzi in totalitate de tine!"
Ete!
Asa imi adia vantul libertatii in par de dimineata.. Vai ce stare!
Frumos si dificil.. Exact asa este.. Dar nu as da starea asta pt nimic in lume..

yah 360

Hippie.. Hippie today...
Muzici si ganduri...
Mi-am inceput dimineata cu o melodie care se "invartea" in mintea mea: "Try"- Janis Joplin.. Mergeam prin racoarea diminetii savurand aerul.. si melodia rula inside my head..
Am ascultat astazi, ca urmarea acestei treziri.. Joplin (of course), muzica din Hair si The Doors.. Nici nu mi-am dat seama ce dor imi fusese de muzica lor... Ceva mai tarziu voiam sa ascult Floyd. Am uitat cum se numea mel cu versurile "So, so you think you can tell, heaven from hell, blue skies from pain, can you tell a green field from a cold steel rain.."
Uh, tinerete... Ce frumos.. Sa plutesti ascultand muzica.. Waaaw!
Dupa ce mi-am facut cam 3/4 din necesarul de somn, imi inchei seara cu "when the music's over" dupa ce in prealabil ascultasem ca "diversiune" muzica japoneza de pe un site de qi-gong.. :))
Ma intreba un amic, on line, ce mai fac. Il intreb "ghici ce as putea eu sa ascult acum?". Zice ca n-o sa raspunda pt ca gusturile mele sunt "imprastiate". Hehehehehe...
E chiar atat de ciudat sa ascult lucruri diferite? Pt ca eu nu cred asta...
Nu mai stiu cu cine vb.. Spunea ca muzica e "folositoare" ca sa iti schimbi starea. Si ne contraziceam pt ca eu ascult muzica potrivita cu starea pe care deja o am si nu ca sa o schimb, in mod special..
Auzi, dar io pe i-pod am the doors? Daca maine dimineata am chef de ei?
Oh, am o luna de stat acasa la "activ" si maine incep jobul.. cu o negociere, sper.
Stii ce ma omoara cu zile?
Sa stau pe un scaun de birou si sa nu fac nimic constructiv.. Ce daca sunt platita sa stau acolo? Nu ma mai satisface chestia asta.. i want some action.. vad eu maine cum o sa fie...
Apropos de asta, chiar acum aud in casti: "take it easy babe, take it as it comes, don't move too fast as you want your love to last.. time to walk, time 2 run, time to aim your arrows at the sun!... " The Doors.. defenetly..

yah 360

Like teacher like student.
M-a uimit astazi ora de engleza... Copila mea stie bine ca eu gandesc mai ine in engleza decat in romana. La un moment dat pur si simplu era atat de prinsa intr-o traducere incat : "look-a-te!".. Ceva mai tarziu a dat-o cu "se developeaza!" Lol.. Desigur, ceva mai tarziu am spus eu ca meat inseamna "meat", adica....
Interesant..

yah 360 Sometimes

Sometimes... Hapiness is so close but we are affraid of living it!
Sometimes... Best choice is so close that we can't even notice it!
Sometimes... When we search we'd better know what we want!
Sometimes.. We need the courage to live what we wished for!
Usually everything changes nicely but we should notice it!

yah 360

Soulstorm...

yah 360

Ceea ce remarc ma uimeste atat de tare incat nu ma pot abtine sa nu va impartasesc si voua....
In urma cu cateva saptamani am decis sa imi asum toate starile, sa nu mai alung nimic din ce simteam, bun sau rau.. Sa traiesc totul, asa cum este, fara stradanii care nu isi au rostul. Daca simt ceva, ce rost are sa neg acel lucru? Daca simt manie (angry pussu miiic! ) de ce sa o alung, cand o pot consuma din interior, lasand-o sa se exprime? Plus ca mi-s fiinta pasnica, eu anunt ca sunt intr-o stare mai proasta a.i. ceilalti sa nu se intrebe daca au facut ceva- nu, e ceva ce tine doar de mine...
De cand cu decizia asta imi dau seama ca o stare intr-adevar tine doar de mine. Si de obisnuintele mele.. Alegere. Mama lor de carti! Indiferent de faptul ca unii sau altii impartasesc trairile lor, indiferent de ajutoarele pe care le poate primi cineva din stanga si din dreapta.. Bey, ajutorul prinde extraordinar de bine, pt ca e ca un declansator catre constientizare. Dar trairile .. Huh, Viata bate filmul, my friends! Nimic nu se compara cu propria descoperire, cu propriile experiente...
Sunt o fiinta solara.. Daca-i soare eu sunt fericita! Pana acum vremea innorata ma predispunea la stari nu tocmai frumoase.. Pana acum. Pt ca am descoperit ca ceea ce e inafara nu domina ceea ce e in interior. Era doar obisnuinta mea...
Dar, invers, daca eu sunt oki sufleteste, daca am pacea mea si exuberanta-mi caracteristica, parca nu mai remarc norii, ci doar faptul ca e lumina :)). Alegeri... Daca Jimmy canta si eu am nevoie de liniste... Ca azi de dimineata... Am deschis ochii, voiam sa ii spun sa taca (asa cum faceam de obicei), dar am ramas sa il privesc. Cand am vazut ce facea m-a unflat rasul... Nu am avut nevoie decat de putina rabdare...
Alegerile incep cu deschisul ochilor...

yah 360

Aseara mi-a crapat telefonul. Brusc.. Tocmai il conectam la calculator cand mi-a "spus" : "Contact service". I-am raspuns, enervata la culme, "Te-ai tampit?!"...
L-am dus la service.. Oricum la mesajul asta nu mergea de facut nimic altceva.
Avusesem dreptate: s-a tampit! Cum s-ar zice, tel " a cerut-o" pt ca a implinit un an si.. a vrut si el un control la "cap". Acum e la service, asteptand cumine sa fie decretat "good as new"!
Il admir.. Cunosc multi care au probleme "cu capul" si nu vor recunoasca.
Azi mi-am luat un alt telefon... Noroc cu copilul de la meditatii care-i pasionat de tehnologie si voia altceva. Aparatul lui are 6 luni de utilizare si 9 ore de apel la activ. Cum s-ar zice mi-am tras telefon nou...
In timp ce il butonam mi-am amintit de gandurile mele.. "Ce mi-ar placea sa am un telefon exact ca asta!"... Ei bine, chiar pe asta il am!
Nu ma pot abtine... Stii chestia aia cu universul care face "bleep-bleep" sa iti indeplineasca o dorinta? De ce nu i-a veit copilului sa vorbeasca mai mult la aparat? De ce a vrut sa isi ia altceva? Cum de s-a pastrat de atata vreme telefonul atat de perfect incat sa il vreau (adica sa treaca de standardele mele)? Cum de am zis "Gata. Asta e!", de ce nu am vrut sa imi repar "urgent" aparatul nokia?... Cum de ... Waw! Ce univers mishteau!
Eu, admirator de Nokia, utilizez acum cu mandrie un Motorola E700, 3G, display de "neam prost",etc., etc., etc....Culmea, ca nu imi pare raude toata intamplarea. Ba mai mult, vreau sa il vand pe al meu Nokia 6610i.
O dorinta indeplinita, doar pe ca a fost aruncata in eter.... de acum 6 luni!
Supeeer!

yah 360

Am inceput sa reascult Depeche Mode. Chiar imi plac. Chiar lucrez eficient pe muzica lor. Sunt okai. Si culmea e ca imi place sa ascult ce au scos pe piata intre 87 si 91, nicidecum "the new style"....
Ieri am remarcat in oras o multime de pustani si pustoaice al caror stil (outfit) este destul de punk-rock. In generatia mea eram intre "ciudatii aia". Dar ma gandesc ca la vremea aceea "ciudatii aia" ridicau nivelul cultural al Bucurestiului... Ciudatii "astia" in schimb sunt atat de superficiali in abordare ca nu-mi vine-a crede. Oare simplific? Ma gandesc.. poate nu am vb cu multi dintre ei, dar pana acum, "copii-punk-rock ai noii generatii" au doar revolta, fara argumentatie. Pai, frate, cand venea Gibonu' sa povesteasca nu stiu ce chestie citise el despre lumea antica sau cu nu stiu care filosof care ii "crispase neuronii", iar de la relatarile lui se ajungea la niste discutii pur si simplu super (super= interesante, inteligente, combinatia aceea de informatii si umor, plus ironizarea celor care veneau cu opinii nefondate pe argumente)... A, scuze, vremea aceea era a celor "veritabili"... Astia mici si noi.. Huh, nu stiu... Ca vinul... om vedea dupa ce va mai trece vremea....
In schimb, am vazut multi copii mici foarte talentati, foarte ageri, crescuti de cei din generatia "mea" in spiritul libertatii: alegere + responsabilitate. Este promitator ce va iesi din "the new generation". Okai, pana acum, ca doar sunt inaintea adolescentei...

Jimmy page (page abt Jim)

In urma cu cateva nopti....... Care relaxare, care pace? Nimic, frate. La mine in casa o stare de tensiune plutitoare. Imi spun "mi se pare, sunt doar eu cu mine.. sunt doar eu agitata, oare de ce?". Ma duc in dormitor, Jimmy al meu cu fata catre perete aratand dosul intregii lumi, se retrasese umil. "Yo, man!" zic papagalului.. Papagalul tremura. Iarasi imi bag picioarele si ma apuc de aprins lumanarici, betisoare, etc-uri.. Dau drumul lui Mike Oldfield sa bage el stare de calm sonor. Ma reapuc de exercitii. O stare suficienta ca sa ma reasez la "locul meu". Pacea chemata venii. Termin tratamentul, mai schimb o vb cu Gena, imi aprind o tigara pe care o fumez la cafea. Numai bine ca mi se si face somn. Papagalul se intorsese.. cu fata catre camera, catre lume, mandru in leaganul lui albastru din care domina camera... "Yo, Jim, r u k, man?" .. Jimmy rules. El stie sa ma ajute atunci cand nu inteleg daca starea mea e doar a mea sau "pe bune ca se intampla ceva putred in Australia".... Ceva mai tarziu mi-am dat seama ca in contact cu anumite fiinte devin "usor alergica".. Nu, nu la acele fiinte ci la modul in care se raporteaza la lume si lumea la ele. Concluzie: n-am mai citit mailurile persoanelor cu pricina de atunci. No pain, but gain.
Aseara il urmaream pe zapacit. Mai ca nu l-as fi remarcat daca nu l-as fi gasit pe leaganul lui intr-o pozitie oblica. Inca un pic si ar fi cazut in cioc. Arata funny, pt ca il trezisem din somn intrand in camera. Desigur ca a venit pe "bara de somn" imediat ce m-am asezat in pat. Apoi a adormit iar... Pana aseara nu l-am putut vedea dormind asa bine.. Ma tot intrebam de ce nu il vad cand doarme. Stateam nemiscata privindu-mi papagalul cand am auzit-o pe Gena prin casa. Jimmy s-a scuturat dintr-o data, s-a uitat la mine, a vazut ca nu dormeam (speram ca nemiscarea mea sa il induca in eroare.. Te pui cu te-ncurci?) Atipea, deschidea iar ochii uitandu-se la mine, iar atipea, iar se uita.. nu cumva sa nu fiu la locul meu, dormind... Ma inreb ce face el cand eu sunt atat de obosita ca sforai... Am observat in timp ca atunci cand dorm ziua ciripeste abia auzit. Azi dimineata nu stiu cum reusea sa ciripeasca pe .. 4 voci?! de parca facea dialog cu el insusi rasfatandu-se nevoie mare... Gena mi-a confirmat ca il auzise si ea cum canta pe tz-spe voci.. Cel mai tare m-a distrat intr-o dimineata cand ciripea ca vrabiile.. Deh, nevoia te invata si limbi straine (sau: asa stapan- asa animal).
Papagalul meu (Jimmy.. Page, Jimmy Hendrix, Jim Morrison, J & B) e un fenomen. Are o bara in colivie, care este mai aproape de patul pe care dorm eu. De fiecare data (pana acum nici macar o exceptie) cand ma asez sa dorm Jim zboara din leagan pe bara cu pricina. De fiecare data cand intru in camera sta in leagan sau pe osul de sepie. Bara e rezervata somnului cu mine in camera. Daca vin dimineata acasa sau dorm in sufragerie imi gasesc papagalul tot in leagan... Daca nu ii place atmosfera din camera se intoarce cu fata la perete ca un copil pus la colt. Totusi imediat ce simte ca s-a instalat in camera atmosfera de pace specifica... Tzup pe bara lui.. Mai aproape de pat, cu fata spre unde stau eu cu capul.. Imi place mult cand il vad sarind la "locul lui", e un soi de wellcome special.
Cand l-am luat nu stiam nimic despre ingrijirea papagalilor. Am citit pe internet... Am decis sa nu il las f mult timp liber prin casa, sa nu ii dau sa manance toate porcariile, sa nu il pup, asa cum mai fac altii cu papagalii, pt ca i-as transmite o multime de microbi pt care el nu e pregatit. Basic rule in cresterea lui Jim: stabilitate = sanatate. Iar eu l-am luat stranutand de mama focului. A doua zi dupa ce imi cumparasem papagalul (primit pe nv, ca era "gripa aviara") cine alerga la veterinari dupa sfaturi si antibiotice? Eu. De la Jim am invatat cum naiba stranuta un papagal, cum sa imi dau seama ce are si de ce. El a invatat sa ma trezeasca dimineata si ca "Taci, bah- azi nu merg la sv" = sa pastreze liniste pana ma trezesc. Este "partenerul meu de lucru" uneori. Daca ma apuc de facut exarcitii in camera de somn, Jimmy e f absorbit :)))) De cand era mic si doar puf si am terapizat la el cum am stiut mai bine. Nu se uita la mine, ci am remarcat ca se uita in jurul meu. Asa ca am tot probat asta stand cu mana nemiscata dar proiectand stelute si mingiute energetice prin aer. Ii plac, am vazut din reactia lui. Huh.. numele lui... Am vrut sa il botez "Jack". Dar nu avea nici o reactie.. Dupa o zi intreaga de "Jack- tu o sa fii Jack de la Jack Daniel's" mi-a sarit tzandara. Bah, daca nu iti place ia alege-ti TU numele, ce atata treaba?! Si am inceput sa ii spun tot ce imi trecea prin minte, denumiri de bauturi, trupe, de vocals.. Cand am zis prima data Jim- Jim Morrison s-a uitat la mine. In sfarsit ma baga in seama! Bah, tu vrei sa fii Jimmy?! (cirip) Jimmy Page?! (cirip cirip). Gata, asta a fost. Daca nu a cantat mingea de puf pana nu a auzit " Jimmy" ce sa ii fac?! Dumnezeule, capos e! Am vrut si eu sa il trec dupa 2 luni pe mancare de pasare adulta- citisem pe internet. NU a vrut: nici semnite "d-alea" nici "d-alelalte", felia de morcov a ramas neatinsa. M-am dus la tipa de la care luasem colivia si tot arsenalul si care mi-a facut primul training "specializat" si am intrebat-o ce sa ii fac "copilului tembel". Zicea ca papagalul ei -deja batran- manca tot mei preferential. Oki, am luat si eu niste alte seminte, plus meiul lui favorit.. Are 2 vase de papa.. Nu stiu cum reuseste sa nimereasca dintr-un amestec destul de.. hmmm.. complex numai meiul. Pe cuvant. Dar ma distreaza de nu se poate...
Ziceam ca e capos... Il pot mangaia, nu il prind cu forta, nu vreau sa il sperii, e la "libera alegere", dar daca e papagal nu inseamna ca nu are preferintele lui. Uneori are un asa chef de rasfatz iar alte ori nu sta neam la mangaiat. De obicei ii place sa fie scarpinat pe gusa si piept si pe una din aripi, ba chiar si pe gherutze. Daca ma ciugule, niciodata nu a ciupit sa ma doara, pur si simplu, are un fel de a sti cat sa stranga (oh, ba da, o singura data m-a ciupit cand nu voia sa se intoarca in colivie, dar dupa ce s-a regasit imbufnat la locul lui, i-a trecut..)
Da, i-am dat drumul prin casa... Dupa ce era sa moara trandafirul japonez din care nu se mai dadea jos m-am razgandit. In primul rand ca frunzele trandafirului sunt toxice pt papagali. In al doilea rand ca a mancat nu numai frunzele ci si florile copacului si descoperise ca ii placea si scoarta!
Azi i-am dat kiwi. E de prin tarile lui.. nu natale, dar genetice.. I-am aratat ca si eu mananc "that green stuff".. Devenise curios.. ;) Ma duc sa vad ce mai face si daca a mancat fruct..
Apropos de poza: Ma mai distreaza ca are o coada mai lunga decat el :))))))))))