yah 360 Sometimes

Sometimes... Hapiness is so close but we are affraid of living it!
Sometimes... Best choice is so close that we can't even notice it!
Sometimes... When we search we'd better know what we want!
Sometimes.. We need the courage to live what we wished for!
Usually everything changes nicely but we should notice it!

yah 360

Soulstorm...

yah 360

Ceea ce remarc ma uimeste atat de tare incat nu ma pot abtine sa nu va impartasesc si voua....
In urma cu cateva saptamani am decis sa imi asum toate starile, sa nu mai alung nimic din ce simteam, bun sau rau.. Sa traiesc totul, asa cum este, fara stradanii care nu isi au rostul. Daca simt ceva, ce rost are sa neg acel lucru? Daca simt manie (angry pussu miiic! ) de ce sa o alung, cand o pot consuma din interior, lasand-o sa se exprime? Plus ca mi-s fiinta pasnica, eu anunt ca sunt intr-o stare mai proasta a.i. ceilalti sa nu se intrebe daca au facut ceva- nu, e ceva ce tine doar de mine...
De cand cu decizia asta imi dau seama ca o stare intr-adevar tine doar de mine. Si de obisnuintele mele.. Alegere. Mama lor de carti! Indiferent de faptul ca unii sau altii impartasesc trairile lor, indiferent de ajutoarele pe care le poate primi cineva din stanga si din dreapta.. Bey, ajutorul prinde extraordinar de bine, pt ca e ca un declansator catre constientizare. Dar trairile .. Huh, Viata bate filmul, my friends! Nimic nu se compara cu propria descoperire, cu propriile experiente...
Sunt o fiinta solara.. Daca-i soare eu sunt fericita! Pana acum vremea innorata ma predispunea la stari nu tocmai frumoase.. Pana acum. Pt ca am descoperit ca ceea ce e inafara nu domina ceea ce e in interior. Era doar obisnuinta mea...
Dar, invers, daca eu sunt oki sufleteste, daca am pacea mea si exuberanta-mi caracteristica, parca nu mai remarc norii, ci doar faptul ca e lumina :)). Alegeri... Daca Jimmy canta si eu am nevoie de liniste... Ca azi de dimineata... Am deschis ochii, voiam sa ii spun sa taca (asa cum faceam de obicei), dar am ramas sa il privesc. Cand am vazut ce facea m-a unflat rasul... Nu am avut nevoie decat de putina rabdare...
Alegerile incep cu deschisul ochilor...

yah 360

Aseara mi-a crapat telefonul. Brusc.. Tocmai il conectam la calculator cand mi-a "spus" : "Contact service". I-am raspuns, enervata la culme, "Te-ai tampit?!"...
L-am dus la service.. Oricum la mesajul asta nu mergea de facut nimic altceva.
Avusesem dreptate: s-a tampit! Cum s-ar zice, tel " a cerut-o" pt ca a implinit un an si.. a vrut si el un control la "cap". Acum e la service, asteptand cumine sa fie decretat "good as new"!
Il admir.. Cunosc multi care au probleme "cu capul" si nu vor recunoasca.
Azi mi-am luat un alt telefon... Noroc cu copilul de la meditatii care-i pasionat de tehnologie si voia altceva. Aparatul lui are 6 luni de utilizare si 9 ore de apel la activ. Cum s-ar zice mi-am tras telefon nou...
In timp ce il butonam mi-am amintit de gandurile mele.. "Ce mi-ar placea sa am un telefon exact ca asta!"... Ei bine, chiar pe asta il am!
Nu ma pot abtine... Stii chestia aia cu universul care face "bleep-bleep" sa iti indeplineasca o dorinta? De ce nu i-a veit copilului sa vorbeasca mai mult la aparat? De ce a vrut sa isi ia altceva? Cum de s-a pastrat de atata vreme telefonul atat de perfect incat sa il vreau (adica sa treaca de standardele mele)? Cum de am zis "Gata. Asta e!", de ce nu am vrut sa imi repar "urgent" aparatul nokia?... Cum de ... Waw! Ce univers mishteau!
Eu, admirator de Nokia, utilizez acum cu mandrie un Motorola E700, 3G, display de "neam prost",etc., etc., etc....Culmea, ca nu imi pare raude toata intamplarea. Ba mai mult, vreau sa il vand pe al meu Nokia 6610i.
O dorinta indeplinita, doar pe ca a fost aruncata in eter.... de acum 6 luni!
Supeeer!

yah 360

Am inceput sa reascult Depeche Mode. Chiar imi plac. Chiar lucrez eficient pe muzica lor. Sunt okai. Si culmea e ca imi place sa ascult ce au scos pe piata intre 87 si 91, nicidecum "the new style"....
Ieri am remarcat in oras o multime de pustani si pustoaice al caror stil (outfit) este destul de punk-rock. In generatia mea eram intre "ciudatii aia". Dar ma gandesc ca la vremea aceea "ciudatii aia" ridicau nivelul cultural al Bucurestiului... Ciudatii "astia" in schimb sunt atat de superficiali in abordare ca nu-mi vine-a crede. Oare simplific? Ma gandesc.. poate nu am vb cu multi dintre ei, dar pana acum, "copii-punk-rock ai noii generatii" au doar revolta, fara argumentatie. Pai, frate, cand venea Gibonu' sa povesteasca nu stiu ce chestie citise el despre lumea antica sau cu nu stiu care filosof care ii "crispase neuronii", iar de la relatarile lui se ajungea la niste discutii pur si simplu super (super= interesante, inteligente, combinatia aceea de informatii si umor, plus ironizarea celor care veneau cu opinii nefondate pe argumente)... A, scuze, vremea aceea era a celor "veritabili"... Astia mici si noi.. Huh, nu stiu... Ca vinul... om vedea dupa ce va mai trece vremea....
In schimb, am vazut multi copii mici foarte talentati, foarte ageri, crescuti de cei din generatia "mea" in spiritul libertatii: alegere + responsabilitate. Este promitator ce va iesi din "the new generation". Okai, pana acum, ca doar sunt inaintea adolescentei...

Jimmy page (page abt Jim)

In urma cu cateva nopti....... Care relaxare, care pace? Nimic, frate. La mine in casa o stare de tensiune plutitoare. Imi spun "mi se pare, sunt doar eu cu mine.. sunt doar eu agitata, oare de ce?". Ma duc in dormitor, Jimmy al meu cu fata catre perete aratand dosul intregii lumi, se retrasese umil. "Yo, man!" zic papagalului.. Papagalul tremura. Iarasi imi bag picioarele si ma apuc de aprins lumanarici, betisoare, etc-uri.. Dau drumul lui Mike Oldfield sa bage el stare de calm sonor. Ma reapuc de exercitii. O stare suficienta ca sa ma reasez la "locul meu". Pacea chemata venii. Termin tratamentul, mai schimb o vb cu Gena, imi aprind o tigara pe care o fumez la cafea. Numai bine ca mi se si face somn. Papagalul se intorsese.. cu fata catre camera, catre lume, mandru in leaganul lui albastru din care domina camera... "Yo, Jim, r u k, man?" .. Jimmy rules. El stie sa ma ajute atunci cand nu inteleg daca starea mea e doar a mea sau "pe bune ca se intampla ceva putred in Australia".... Ceva mai tarziu mi-am dat seama ca in contact cu anumite fiinte devin "usor alergica".. Nu, nu la acele fiinte ci la modul in care se raporteaza la lume si lumea la ele. Concluzie: n-am mai citit mailurile persoanelor cu pricina de atunci. No pain, but gain.
Aseara il urmaream pe zapacit. Mai ca nu l-as fi remarcat daca nu l-as fi gasit pe leaganul lui intr-o pozitie oblica. Inca un pic si ar fi cazut in cioc. Arata funny, pt ca il trezisem din somn intrand in camera. Desigur ca a venit pe "bara de somn" imediat ce m-am asezat in pat. Apoi a adormit iar... Pana aseara nu l-am putut vedea dormind asa bine.. Ma tot intrebam de ce nu il vad cand doarme. Stateam nemiscata privindu-mi papagalul cand am auzit-o pe Gena prin casa. Jimmy s-a scuturat dintr-o data, s-a uitat la mine, a vazut ca nu dormeam (speram ca nemiscarea mea sa il induca in eroare.. Te pui cu te-ncurci?) Atipea, deschidea iar ochii uitandu-se la mine, iar atipea, iar se uita.. nu cumva sa nu fiu la locul meu, dormind... Ma inreb ce face el cand eu sunt atat de obosita ca sforai... Am observat in timp ca atunci cand dorm ziua ciripeste abia auzit. Azi dimineata nu stiu cum reusea sa ciripeasca pe .. 4 voci?! de parca facea dialog cu el insusi rasfatandu-se nevoie mare... Gena mi-a confirmat ca il auzise si ea cum canta pe tz-spe voci.. Cel mai tare m-a distrat intr-o dimineata cand ciripea ca vrabiile.. Deh, nevoia te invata si limbi straine (sau: asa stapan- asa animal).
Papagalul meu (Jimmy.. Page, Jimmy Hendrix, Jim Morrison, J & B) e un fenomen. Are o bara in colivie, care este mai aproape de patul pe care dorm eu. De fiecare data (pana acum nici macar o exceptie) cand ma asez sa dorm Jim zboara din leagan pe bara cu pricina. De fiecare data cand intru in camera sta in leagan sau pe osul de sepie. Bara e rezervata somnului cu mine in camera. Daca vin dimineata acasa sau dorm in sufragerie imi gasesc papagalul tot in leagan... Daca nu ii place atmosfera din camera se intoarce cu fata la perete ca un copil pus la colt. Totusi imediat ce simte ca s-a instalat in camera atmosfera de pace specifica... Tzup pe bara lui.. Mai aproape de pat, cu fata spre unde stau eu cu capul.. Imi place mult cand il vad sarind la "locul lui", e un soi de wellcome special.
Cand l-am luat nu stiam nimic despre ingrijirea papagalilor. Am citit pe internet... Am decis sa nu il las f mult timp liber prin casa, sa nu ii dau sa manance toate porcariile, sa nu il pup, asa cum mai fac altii cu papagalii, pt ca i-as transmite o multime de microbi pt care el nu e pregatit. Basic rule in cresterea lui Jim: stabilitate = sanatate. Iar eu l-am luat stranutand de mama focului. A doua zi dupa ce imi cumparasem papagalul (primit pe nv, ca era "gripa aviara") cine alerga la veterinari dupa sfaturi si antibiotice? Eu. De la Jim am invatat cum naiba stranuta un papagal, cum sa imi dau seama ce are si de ce. El a invatat sa ma trezeasca dimineata si ca "Taci, bah- azi nu merg la sv" = sa pastreze liniste pana ma trezesc. Este "partenerul meu de lucru" uneori. Daca ma apuc de facut exarcitii in camera de somn, Jimmy e f absorbit :)))) De cand era mic si doar puf si am terapizat la el cum am stiut mai bine. Nu se uita la mine, ci am remarcat ca se uita in jurul meu. Asa ca am tot probat asta stand cu mana nemiscata dar proiectand stelute si mingiute energetice prin aer. Ii plac, am vazut din reactia lui. Huh.. numele lui... Am vrut sa il botez "Jack". Dar nu avea nici o reactie.. Dupa o zi intreaga de "Jack- tu o sa fii Jack de la Jack Daniel's" mi-a sarit tzandara. Bah, daca nu iti place ia alege-ti TU numele, ce atata treaba?! Si am inceput sa ii spun tot ce imi trecea prin minte, denumiri de bauturi, trupe, de vocals.. Cand am zis prima data Jim- Jim Morrison s-a uitat la mine. In sfarsit ma baga in seama! Bah, tu vrei sa fii Jimmy?! (cirip) Jimmy Page?! (cirip cirip). Gata, asta a fost. Daca nu a cantat mingea de puf pana nu a auzit " Jimmy" ce sa ii fac?! Dumnezeule, capos e! Am vrut si eu sa il trec dupa 2 luni pe mancare de pasare adulta- citisem pe internet. NU a vrut: nici semnite "d-alea" nici "d-alelalte", felia de morcov a ramas neatinsa. M-am dus la tipa de la care luasem colivia si tot arsenalul si care mi-a facut primul training "specializat" si am intrebat-o ce sa ii fac "copilului tembel". Zicea ca papagalul ei -deja batran- manca tot mei preferential. Oki, am luat si eu niste alte seminte, plus meiul lui favorit.. Are 2 vase de papa.. Nu stiu cum reuseste sa nimereasca dintr-un amestec destul de.. hmmm.. complex numai meiul. Pe cuvant. Dar ma distreaza de nu se poate...
Ziceam ca e capos... Il pot mangaia, nu il prind cu forta, nu vreau sa il sperii, e la "libera alegere", dar daca e papagal nu inseamna ca nu are preferintele lui. Uneori are un asa chef de rasfatz iar alte ori nu sta neam la mangaiat. De obicei ii place sa fie scarpinat pe gusa si piept si pe una din aripi, ba chiar si pe gherutze. Daca ma ciugule, niciodata nu a ciupit sa ma doara, pur si simplu, are un fel de a sti cat sa stranga (oh, ba da, o singura data m-a ciupit cand nu voia sa se intoarca in colivie, dar dupa ce s-a regasit imbufnat la locul lui, i-a trecut..)
Da, i-am dat drumul prin casa... Dupa ce era sa moara trandafirul japonez din care nu se mai dadea jos m-am razgandit. In primul rand ca frunzele trandafirului sunt toxice pt papagali. In al doilea rand ca a mancat nu numai frunzele ci si florile copacului si descoperise ca ii placea si scoarta!
Azi i-am dat kiwi. E de prin tarile lui.. nu natale, dar genetice.. I-am aratat ca si eu mananc "that green stuff".. Devenise curios.. ;) Ma duc sa vad ce mai face si daca a mancat fruct..
Apropos de poza: Ma mai distreaza ca are o coada mai lunga decat el :))))))))))

yah 360

Ce iti e si cu obisnuintele astea...
De la o vreme am inceput sa descopar ca nu sunt deloc asa cum credeam.. Mereu am afirmat ca sunt o fiinta complexa, dar... cat?!
Totul a inceput cu observatia... Ca si cum progresiv devin din ce in ce mai atenta... Imi este greu sa explic asta, e ca si cum la un moment dat m-am trezit din somn si am readormit.. apoi iarasi m-am trezit .. am descoperit ceva si, nu stiu cum, iar am adormit.. In ultima vreme invat sa stau mai mult treaza si mai putin adormita. Nu e vorba de faptul ca am simtit nevoia sa dorm doar 4 ore in ultimele 2o, ci despre a invata cum e s a fi cu adevarat treaz atunci cand nu dormi... Of, banuiesc ca nu e f. clar cum vine asta, mai bine intru in detalii...
Am descoperit ca beau multa apa. Eu? Da, eu, cea care bea 2 cani de cafea si eventual una de suc. Daca tot simteam nevoia am mers mai departe... Apoi a inceput perioada de "recuperare".. cea in care am inceput sa lucrez cu afectiunile capatate in timp. Doua nopti imi venea sa urlu cand ma asezam pe "placa mea". Cum sa nu stii? Dorm pe placa de 4 ani.. Nevermind. Cert e ca doua nopti ma durea fiecare vertebra si fiecare disc intervertebral incat credeam ca vor sa spuna ceva.. Da, spuneau "Au! ne chinui, incearca sa nu mai stai 9 ore pe scaun!"Buuun, m-am apucat sa tin mainile pe "ici pe colo, pe unde durea". Totala incantare pe organismul meu. Apa din belsug, cineva care le iubeste.. organele mele au inceput rand pe rand sa se "bage in seama". Mi-am luat concediu o saptamana.....
In aceasta saptamana am bibilit fiecare organ. O intreaga simfonie a trecutului meu organic trecea de la "allerto" agitat ca marea furioasa la chillout-ul unui cer senin. Marturisesc ca si eu ma inseninam vazand cu ochii. Neband apa, prima reactie a organismului a fost "Waw, apa... nu o dau, ca asta (adica eu) nu ma mai hraneste!" Dupa care, tot bazandu-ma pe semnalele corpului....
Am baut ceai! Da, tot eu, cea care spunea ca voi bea ceai doar cand o sa fiu cu un picior in groapa. Primul ceai a fost delicios.. Dupa ce am invatat si acceptat ca vreau sa imi pun singura CEAI, am scos din fundul dulapului ceaiul meu preferat- fructe de padure-, apoi am descoperit o punguta de ceai primita ca amintire (hmmm, daaaa inca nu m-am hotarat daca distrug "amintirea" sau o sa ramana doar ambalajul de ea..), am iesit in oras si am cerut cu cea mai mare naturalete "un ceai" (hahahaha, ma observam cu atata amuzament). Dupa faza cu ceaiul...
M-am trezit intr-o dimineata cu o foame ciudata: "Vreau mar"... Da, aceeasi eu care nu mancam decat fructe cu continut de carne si eventual legume :)) Cum eu nu aveam mere am intrebat-o pe Gena daca pot sa iau de la ea un ... maaaar... Gena s-a uitat la mine cu o privire amuzata si usor ironica si a inceput sa rada in hohote. Ce, mah? Tu?! Mar?! Hahahaha, ia cate vrei, hahaha, auzi! Mar!hahahaha. Delicios marul ala. Cred ca nu mai mancasem un mar de ... un an? Doar un an? Habar nu am, de secole, de cand nu mai incerca nimeni sa ma convinga sa iau "o felie" (Ernie facea asta ultima data, daca nu ma insel). A doua zi am cerut... Doua Mere.
Apoi am constatat ca Vreau fructe! Dumnezeule, nu as mai manca altceva.. Cu mici exceptii de week-endul trecut manac doar fructe si din chenzina cred ca 80% s-a dus pe: kiwi, portocale, banane, ananas si o nuca de cocos luata azi si pe care o voi sparge maine (mmmm...). Gena se mira, eu ma mir.. Dar cred ca e prima data cand imi acord atentie. Prima data cand imi cumpar singura fructe si nectar de fructe in loc de altceva. Ceva care sa "tina de foame mare parte din zi", ceva care sa ma "scuteasca"....
Am fost atat de absorbita de ceea ce mi se descopera, incat e normal ca nu am mai postat nimic aici...
Ma intreb altceva. Chiar zicea o prietena ca ultima descoperiere a ei era ca a fost o marioneta mare parte din viata. Treaba asta a actionat la mine ca un tragaci de constientizare... De cand ne nastem ni se spune ce sa facem, cum sa facem. La un moment dat alegerea libera devine ceva "nefiresc", pt ca ni s-a creat aceasta obisnuinta... A sta in asteptare, a cere voie, a trebui.. Am devenit alergica la "trebuie".. E un cuvant de evitat in preajma mea. Apoi, cand vine momentul sa alegem de capul nostru.. ne dam seama ca nu am fost suficient de antrenati. Ca nu ne-a invatat nimeni sa fim independenti, ci am invatat doar cum sa devenim din ce in ce mai dependenti.... Sistem. Societate... Taci si-nghite.. Parinti care dicteaza comportamente sau care prin simplul exemplu si valorile pe care le insufla pun catuse invizibile, profesori care limiteaza creativitatea in loc sa o cultive, care uniformizeaza in loc sa ajute dezvoltarea, religii care tampesc in loc sa descatuseze, "stiri" care induc tensiune in locul bucuriei. WTF? Cui ii face bine asta? Mie nu mi-a facut.. Ca urmare am pornit in calatorie...