Aseara am fost la meci. Ca un fel de introducere in "viata la dublu". Dar despre viata la dublu- later. Meciul...
Dinamo- Lazio. Am cerut stegulete, mi-am proptit paharul de pepsi sub scaun si am tras tigara dupa tigara pana a inceput meciul. Observam multimea... Am nimerit langa unii ca si noi. Fother an' son: fiul total paralel cam ca si mine. Vis-avis galerie, putin mai jos galerie... Baietandrii de toate varstele care si-au gasit o alta jucarie: sa tina si ei cu o echipa. Si s-au avantat cu tot elanul si energia in treaba asta. Fac pariu ca in alte domenii ale vietii lor nu manifesta o asemenea fervoare. Haha, nici un alt domeniu... Altii stateau linistiti vorbind cu prietenii... Pe acest fundal a inceput meciul. Prima repriza a fost electrizanta. Normal. La a doua am auzit ca in spatele meu, unde era un alt cuplu, partea masculina a inceput sa planga odata cu al doilea gol. Cuplul cu pricina ma amuzase anterior cu tot soiul de comentarii simpatice. Can a inceput sa planga, iubita lui- si ea amuzata ca si noi- i-a spus ceva in genul: "ce-ai, maica? Iti dau astia sa mananci, da-i in ma-sa!" Corect, nu? Noi am stat pana la 3-1. Dupa care, cei din fata noastra au plecat. Cineva din randurile de mai jos a zis "Hai acasa, la Descovery!". Ne-a unflat rasul, dar cam asta am facut si noi...
O experienta interesanta.... M-a facut sa ma gandesc la egregorii de care vorbea Aaivanhov.