Ce Craciun magnific... tot ce mi-am dorit era o zi "pt mine".. o zi de intreaga poezie...
Si-am avut, vorba ceea dupa "sufletu' omului", in cazul de fata al "oamei" :)) Da, nu-s modesta, dar nici n-am fost vreodata... Hehehehe...
Dar sa va zic cu Craciunul...
In primul rand am vrut sa iau cate un mic "ceva" celor din familie si prietenilor de familie pe care i-am ignorat cu desavarsire de 2 ani de cand is eu "on my very own".... Stand si calculand, la centima, urmand sfatul prietenei mele de environment, am ajuns la concluzia ca era intr-adevar o minune daca imi ramaneau bani de transport ca sa imi misc fundul pana la si de la servici. Lol, but i did spent. Culmea ca inca nu am apucat sa imi vad prietenii de familie, ca, vorba ceea e "o data in an" si i-am lasat linistiti si nici ei n-au dat in branci sa imi strice un eventual program. Deh, eu i-am invatat asa. Doi ani nu am fost acasa de sarbatori si nu stiu care, in locul meu, ar fi avut nervii pt asta. Eu nu. Si am facut ce stiu mai bine, mi-am bagat picioarele si m-am tirat... doi ani la rand. Anul asta am vrut acasa. Nici mie nu mi-a venit sa cred, dar exact asta imi doream... Am stat cu tata de vb, apoi am mers impreuna la bunica-mea... Ce mai! Craciun in familie. E ceva nou pt mine sa imi pun o masca sociala. Dar bunica-mea asta cere. Suntem bune de film.. Vorbim doar atat cat sa nu ne calcam pe bataturi reciproc, suntem politicoase si pline de grija reciproca. Amandoua stim ce ne poate pielea. Din nefericire, ea nu stie sa poarte o batalie pe fata, si tot ce face e sa vb pe la spatele meu si sa o monteze me matusa-mea. Eu stiu. Daca imi sare tzandara le zic exact ce am de zis si iar plec pt ca apoi sa ma intorc la Sf Asteapta. Iar ele stiu. Acum am schimbat tehnica. Am devenit diplomat- chiar tort diplomat! Lor le place. Acum imi zic sa trec mai des. Si, astfel, a fost bine de Craciun. Am putut sa imi vad Sanziana. La 4 ani juma'te copila gandeste matur. Tata ii plange de mila. Eu zic ca ii va prinde bine in viata razboiul de acum. Tot mai sper sa imi permit sa o iau la mine la un moment dat. Si-o sa imi utilizez toata forta de convingere pt asta cand va fi clipa. Finuta mea cea dulce... Hehehe. Nu putea sa imi spuna ca isi ia batai de la bunica-mea, insa a gasit o gluma, in care sa imi strecoare acest adevar. Am inlemnit. Bunica-mea radea cu pofta de "gluma" copilei iar eu nu stiam.. cum sa o iau in brate.... Cum sa consoleze o clipa un chin zilnic?! Dar Sanziana mea intelege... Bunica-mea mi-a spus cum "copilul" imi ia apararea atunci cand aude ca intru in gura ei si a matusa-mii. Ar trebui sa gasesc un mod in care sa ii soptesc Sanzianei-Speranta sa nu comenteze cu voce tare ca sa evite caftelile. Sa o invat sa comenteze in gand. Ar fi mult mai protejata... Daca eu abia acum invat ce inseamna sa fii "diplomat" fiica-mea-spirituala va stii din vreme. In ciuda a tot, Craciunul a fost magnific: ne-am vazut, am vorbit, am putut sa ne rasfatam un pic. E tot ce conteaza. Iar timpul... Timpul e de partea noastra, pana va ajunge Sanziana in scoala generala, apele se vor fi linistit. Nu stiu cum, dar stiu asa.
In orice caz, dupa-amiaza de Craciun petrecuta cu Gena a fost mult mai placuta si mai "de casa". Nu imi puteam dori mai mult. Dar a venit si mai mult. Cum sa nu? Dar asta va zic alta data.
Azi am citit, am aplicat pt prima data o meditatie dinamica... Dintre meditatiile lui Osho. Marturisesc ca pana azi n-am avut curaj, don't know why. Culmea ca mi-a placut! In loc s fie o simpla meditatie, la final (tocmai ce apunea soarele iar cerul era o combinatie sublima de albastru, rosu si portocaliu) imi venea sa tzuc apusul de frumos ce era! Am fost f bine dispusa, si iar am citit, am vazut un film, super... si timpul s-a extins si le-am facut pe toate cum nu ma asteptam nici eu.
Azi am vazut un film cu adevarat interesant. "The Secret". In genul lui "what the bleep do we know", filmul vorbeste despre abilitatile noastre mentale. Chiar merita vazut. Il recomand cu caldura. Am facut rost, cu mare rabdare, de Babilon, dar nu l-am vazut pt ca pare super-serios iar azi nu aveam nici un chef de filme cu teroristi si alte alea. Da, bine, am vazut si din Happy Feet, dar nu avea finalul :( Hehehehe, lasa ca s-o gasi vre-unu mai intreg la cap sa traga si el tot filmu'. A, da, cu drepturile de autor. Filmele au aparut pe piata, la Happy feet cred cred ca o sa merg la cinema. La "the secret o sa imi trimit toti prietenii, asa ca..."what the bleep". Don't we know.. ?!
Si acum cateva minute mi-am tras si launchcast radio.. Din pacate astia sunt tampiti. Ma lasa sa selectez ce "pe cine" vreau sa difuzez, dar nu ma lasa sa selectez melodiile. Is cu capu'. Macar sa fi pus muzica de la mine din calculator... Si ce muzica.. Ma autolimitez la 19 giga de muzici.. restul bag pe cd-uri.. Dar acum, pt ca ascult mai variat ca niciodata mi-am creat fisiere si pe alte partitii decat cea de lucru.. (bai, sa stiti ca difuzeaza astia muzica buna- normal eu am ales- dar ziceam de combinatii.. hai ca merge! dati-mi un rate.. )
Nu v-am zis ce am citit. Pai niste cursuri.. Unele le-am recitit, altele- multumesc prietenilor- nu le stiam, desi culmea tot de la snspa erau. Adica astia dau examen la "Strategii de relatii publice" doar la master?! Pai ce papuci faci cand termini facultatea si te angajezi? Inveti la locu de munca sau cum?! Ce idiotzi! Voiam sa dau si io examenu asta! Whadda fak?! Apoi cartea de mk pe care n-o terminasem. Apoi am citit pe apucate (intre "tehnici de tedactare in PR", "Relatiile cu Presa", "Biroul de presa" si "Planul de afaceri" am mai gasit si momente "beletristice" de genul..) "Comunicarea cu personalitati dificile" - only God Knows cata nevoie o sa am de asta!-, "Curajul" (f putin din asta) si am inceput "Libertatea"-Osho, logic. In rest am citit la mailuri... Bey, deci am avut o zi linistita, senina.. Ce spuneam la inceput, ca pe sufletelul meu. In plus am ascultat la Adriana Mezzadri in disperare. Nu m-am putut satura de album...
Da' hai, ca-i tarziu si maine ma duc la job... gtg2bed..
yah 360
yah360
Inainte de orice incep cu o rugaminte... Mare rugaminte la voi, cei ce va mai aruncati un ochi pe-aici... Caut carti (in format electronic, ca fizic.. Mai am 3 prieteni care asteapta sa ne vedem pt a le inapoia cartile.. Iar cartile lor asteapta ca eu sa am timp...). Am mare nevoie de carti despre PR si managementul de proiect. Cel mai tare ma intereseaza planningul si strategiile. Si am ramas cam in urma cu ultimele tendinte. Nu am nevoie de teorie pura ci de cazuri analizate/ explicate. Teorie am suficienta, unde au dat-o in bara altii vreau sa stiu, ca sa nu o iau pe urmele lor. Stiti ca din punctul meu de vedere lectura precede experienta de viata?
Iar am o durere de juma de falca cu tot cu jumatea de gat aferenta... M-am drogat cu un antibiotic si cu algocalmin insa totul a inceput cu senzatia ca nu pot inchide gura de durere la atingerea unui molar dement (adica de minte, dar e molar, deci e dement)... Si tocmai cand am avut si eu o zi relaxanta... Si eu m-am mirat! Sa te relaxezi in timp ce lucrezi pt ca faci ceva placut- ei, asta e un lucru bun.
Astazi, pe mine si pe o prietena- o colega ce va pleca din firma, ne-a lovit nostalgia. Rau de tot. Normal ca totul devenise un trecut acoperit cu voal roz, in care ne aminteam... De serile cand inghetam de frig in statie- da, dar inghetam impreuna, ne povesteam impreuna, ne puneam gandurile si trairile la comun, De diminetile in care eu intarziam sistematic, de povestile "noastre", de oameni si intamplari..
Ma gandesc ca trecem prin diverse locuri, pastram de-acolo ceea ce ni se potriveste si mergem mai departe.... Invatam, crestem, ne mutam undeva potrivit felului in care am devenit, stam putin, asimilam si iar ne urnim... Ma uitam la mine si la oamenii ce-au ramas "pe-aproape" de atatia ani... Pate ca invatam si uitam, poate ca la un moment dat ne intrebam si noi, aruncand o privire in trecut, ce naiba om fi cautand acolo (in acel moment, in acel loc), poate ca intelegem sau poate ca nu... Si totusi, dincolo de orice... raman legaturile pe care le construim cu ceilalti. Iar aceste legaturi sunt in concordanta cu sufletul nostru, cu ... Stiti ce spun.
Azi de dimineata, voiam sa ascult ceva, dar nu muzica. Aveam pe ipod teatru "radiofonic"- Coelho- "Alchimistul". Un rahat de carte de 2 lei care s-a vandut in nestire. De ce? Pai mi-a picat informatia cand tocmai constatam cat era de puerila. Coelho are meritul universal de a reaminti oamenilor ca au un sufet... Usor, incet, ca la tampiti! Odata pierdut in cotidian, omului ii "trece" si de suflet si de iubire universala, si de toleranta si de toate. Cand are, omul, deadline si tre sa faca aia, ailalta, cealalta si inca vre-o doua treburi pe langa celelalte... Nu mai are nicio disponibilitate sa inteleaga... sa simta... Si atunci trebuie sa vina unul, ca ziaristu' lui Peste- Coelho- sa traga omul de maneca. Creaza un personaj limitat care cauta aur si-l pune sa descopere, in loc de bogatie fizica "sufletul lumii" si limbajul universal al iubirii simple si (concomitent) complexe. Banuiesc ca cineva trebuia s-o faca si p-asta.
Doamne, m-a tampit algocaliminul... musai trebuie sa dorm!
Va spun concluzia serii. Am 26, ma simt ca la 40 (algocalminu-i de vina, ca firele albe nu conteaza). Am vazut multe dar nu destul. Nu ma mira nimic pt ca totul e posibil. Si totusi, oamenii reusesc sa ma mai surprinda. Am invatat un pic, dar nici pe departe cat ar fi trebuit (nici propriile-mi lectii, nici din ale altora, nici profesional, nici altceva). I'm dumb as ass, but not an idiot. Din tot n-au ramas decat legaturile stabile, bazate pe dialogul de la suflet la suflet. Si chiar si acesta e un paradox, pt ca sunt solitara. Nu mai stiu cine a fost prima persoana care mi-a spus ca sunt un introvertit care iubeste socialul... Dar a zis-o bine. Sinteza stiti care ar fi? oceanul... picatura... picatura care se intoarce in ocean... si pana la ocean mai este un drum atat de lung. Si "ce departe-mi sunt toate!" (hmm, ya, well, sa ma fi anesteziat algocalminul in asa hal?! Ney, just me.. I am... this is everything i need 2 know)
yah 360
Azi, inainte de pranz, pe la un 11, au venit in biroul de vanzari unde ma aflu, doua batrane. Mai fusesera candva, imi aminteam vag de ele… Fusesera in toamna, cand toata lumea era care in concediu, care prin tara, care super-ocupat, ca era campanie, cerand carti pt nepotii lor in numar de 3 si rasfirati prin tara. Le pusesem sa faca o cerere. Nu ma intrebati unde e cererea aia pt ca nu mai stiu si imi amintesc scrisul marunt si dezordonat. Mi-a ramas in minte din cauza altui fapt: in loc sa ceara strictul necesar pt fiecare din cei 3 nepoti se intinsesera la cam tot ce publicam noi pt scoala primara: manuale, caiete, dictionare, ….. Poate de aceea am ridicat un pic din sprancene a suspiciune. Aspectul si vaicarelile lor, plus faptul ca miros ingrozitor a vechi imi creaza, aproape incontrolabil o senzatie de greata si respingere. Si mi s-au parut false. Nu, nu in totalitate false, ci.. asa.. ca un plus de machiaj care accentueaza trasaturile, si pe care il folosesc tocmai pt ca ii cunosc efectul. Banuiesca ca intre cei sensibili si irationali fac ravagii. Nu si in fata mea. Ca sa ma intelegerti… Povestea lor este situatia a sute de copii din satele romanesti. Ma gandesc… Dintre toti oamenii pe care ii cunosc, romanasi in Romania, doar 2-5 familii sa aibe un nivel de trai de bun simt. Restul… ca si mine, oameni care-si planifica si ultimul leu pe “dari” si care se bucura ca niste copii cand isi permit un maruntis, o iesire, o carte, ceva (musai ceva fizic, cu volum si textura) sa le aminteasca pt ce muncesc. Si-apoi le vad pe aceste femei. Una din ele imi spune ca a lucrat in facultatea Politehnica si m-a intrebat de 3-4 ori daca seful meu (pe care il astept sa iasa dintr-o sedinta ) este inginer. Apoi imi amintesc, nu stiu de ce, de un batran pe care il vazusem intr-o seara cand iesisem (eveniment!) cu prietenele in Fire iar a doua seara, il vazusem cersind la universitate. Un stil de viata. “Cere si ti se va da” credeam ca se refera la dimensiuni metafizice… Imi amintesc de copii saraci ai tarii, ma uit la babe si imi dau seama de ce le displac. Pt ca cer. Am fost de multe ori in situatii sub-limita. N-am cerut niciodata de poamana. Nici chiar atunci cand…. Deci de-asta. Ma uit cum una din batrane face “pressing” (“lobby”?!) si cere sa vb cu directorul. Cu cat asteapta cu atat ma studiaza mai atent de parca simpla mea prezenta ar putea face ceva pt ea, sau ar putea sa ii opreasca asteptarea. Eu…. Daca ar fi dupa cu acelasi tupeu cu care ea cere sa i se dea carti eu as intreba-o ce ofera in schimbul cartilor, as intreba-o daca ar lucra.. nu stiu, simbolic, o zi sau doua pt cartile acelea. Ma intreb, ar face-o?! No, bun.. Ele-s aici de 40 de minute, mama ei de sedinta nu se mai termina de zici ca mai infiinteaza o firma Aaaa… nici chiar asa, dar sunt eu satula de ele, ele satule de mine pt ca au impresia ca stau aici degeaba si ca il ascunde cineva pe sefa-meu prin birouri (ori prin buda, mai stii?!) de teama lor… Eu m-as ascunde. Nu de teama. De miros. Hai, ma duc sa fumez ca imi sar ochii de asteptare.
yah 360
Chiar ca: "ce sa ma mai fac cu atata EU?"...
Prezenta mea acasa (acasa... hmmm.... i love iti 2 much 2 sell it even if it's required, so .. imagine!) inseamna: cani de (la) cafea, cesti de (la pepsi- nu e o reclama , chiar nu as recomanda nici inamicilor mei!), haine imprastiate in spatiul meu de lucru (sufragerie, plus haine de casa la mine in dormitor), chistoace pe marginea chiuvetei din buda (2), in scrumierele (2) folosite sincron.... Ca la hotel: vin, dorm, plec, revin, dorm, plec... Ca in viata, ca in relatii, ca in orice.. un calator! Eu!
Vin de la concert de la Mache... Dragutzel, dar cam golutz.. Puii mei, astia n-au facut mediatizare, nu inteleg.. Era totusi festival de folk (dupa mine cea mai cool sala ramane Casa Eliad si nimic nu ii poate imita atmosfera intima, usor legata cu noptiunea de "bodega boemian-moderna, cu chelnerii care vin din "an in Pasti", cu imaginea lui Vali Sterian suparaveghin din umbra de ti-e si jena sa canti fals...). Revenind: Oricum Ovidiu Mihailescu (prins in trafic pana la un moment dat) e super-tare.... Omul asta are si talent si charisma: atitudinea lui e cea care te face sa canti, iti vine sa tzopai... simti ca traiesti si ca iti folosesti si creierul cand canti. O sa incerc sa va spun, la final, cum a facut-o si el, cum e sa fii "Tanar si Liber"... Mache si Radu au fost OK, desi chitara lui Mache trecuta prin patanii voia ea sa falseze iar el a facut-o sa cante cum voia el, iar Radu a fost la inaltime. Mi-a placut inclusiv vestimentatia lor de casual business care arata clar la Mache "bah, io vin de la munca" iar la Radu costumul si cravata erau tari de tot. Desigur nu pot intelege.. Oamenii au impresia ca atunci cand iti castiga sufletelul de partea lor cu o chestie pot inceta... Nu e corect! Noi chiar voiam "in padurea cu alune!". Ovidiu in schimb a inteles cum stau lucrurile si ne-a cantat-o pe "lili" careia i se vad bichinii si asta dupa un Ilie in care ne regaseam toti de acolo (cand o sa apara, ascultati-o ca merita 100%).
Iar dupa folk am ajuns intr-un club de trance unde a fost muuult mai oki decat ma asteptam... M-am lafait ca acasa. Mi se facuse somn, pers cu care eram voiau sa mai stam, asadar am decis ca o sa adorm ce papucii mei... Din fericire am plecat in timp util cat sa ajung sa adorm acasa... dupa ce termin aici....
Tanar si Liber (ca mine ... yeee!)
Nu-mi trebuie lucruri de mare valoare Mi-ajunge un colt de caldura sub soare Un petec de iarba dansand, fara vant Si tanar si liber sa fiu pe pamant
R:Hei, hei, hei, tanar si liber Hei, hei, hei, aici pe pamant Hei, hei, hei, tanar si liber Hei, hei, hei, sa beau si sa cant Nu-mi trebuie palate cu oglinzi de cristal Si nici n-am nevoie de vreun piedestal Ma doare minciuna mai rau ca o rana Ma bucura marea si vantul de seara
R Culorile tale alearga prin mine Esti tanar sau nu esti, depinde de tine Si-atat cat mai pot sa traiesc si sa cant Tanar si liber e visul meu sfant
R Nu-mi trebuie vorbe, lozinci si sabloane Nu-mi umpleti fereastra cu grele obloane Lasati-ma liber cat pot sa traiesc Lasati-ma tanar cat pot sa iubesc
R Lasati-ma verde ca pomii de vara Lasati-ma rosu ca cerul de seara Lasati-ma totusi asa cum vreau eu Si n-am sa ma plang sa sunt tanar mereu
Stiti la ce foloseste chiar su un blogg, adica un jurnal-editorial?! Pica fisa!
Mai tineti minte cand va povesteam de visele cu cafteli ? Mai tineti minte ca ziceam ca sunt fetze cunoscute? Stiti prin ce trec eu, psihologic, de o saptamana?! A naibii saptamana.. prevad un "continue". Nu mi s-a mai intamplat din facultate ca in mijlocul unui debate sa raman fara argumente. In fata lui "faci asa, pt ca asa vreau eu!" ( si nu vreau eu sa iti las libera personalitatea sa se manifeste- gand nerostit) m-am trezit cam fara aparare/ argument. Brusc am privit distant la "that smth" (ca nu era fiinta si nici OM- "om" e o silaba sfanta, ce papuci la tava!)... Si am facut ceva urat. Bine, asta mi-am dat seama tarziu. Am facut (io) cel mai marsav lucru intr-un debate, brusc, necontrolat. Mi-am auzit cuvintele cum s-au transformat cu o voce candida in atatc la persoana. Cam asa: "bla-bla- ba-bababarararada..." - "Ai matreata...". LOL. Colega mea a ramas paralizata. S-a uitat la mine ne-venindu-i a crede. EU insami m-am uitat in mine si am dat de un sentiment de mila fata de "that smth", pt ca saracu something nu era si el CEVA. Si avea si matreatza... Apoi mi-a venit sa rad fiind pusa pe sotii... Daca tot incepusem... Deci... Ce sa ma mai fac cu atata EU?!
yahoo 360
Pentru ca un sut in posterior sa devina un "step into the future"... cale lunga.. Pt ca sunt EU. Mereu...
Bey, azi am vazut cum "facerea de bine ii futere de muma", desi mereu gandeam ca numai egoistii si lasii pot spune asa ceva... Ca sa centralizam cat mai bine un targ de carte am folosit dupa primirea oki-ului ("pai atunci fa asa!") casa de marcat.. Cand nu a iesit la final "pe zero"... s-a spart puroiul in capul meu... Nu din cauza ca nu iesea centima, ca doar nu aveam nici o treaba cu asta ci pt ca ("da' de ce"?!) am folosit casa de marcat... Ca nu a zis "fa asa", pt ca la o adica nu am nici o decizie scrisa, deci am folosit-o de capul meu.. deci e vina mea... Pt ca am norocul de a fi "persona non-grata", cine mai e ca mine o mana in aer! :))))))) Acum sunt intre plans si ras.. atunci eram intre furie si suparare...
Stiu ca va trece.. Pana si Viata trece, la un moment dat... si daca pana si viata trece... sa facem bine, atat in jurul nostru cat si ceea ce ne place sa facem!
Asta e din seria "mai e mult pana departe?!" :)))))
Seara e linistita, insa interiorul meu e tulburat... Constientizez ca indiferent ce se va intampla mai departe, totul este exact asa cum ar trebui sa fie, totul va fi bine pt evolutia mea, insa observ ca insecuritatea imi irita stomacul si somnul.. Not good, not good at all!
Mintea imi era agitata, rotitele ei se miscau pt a face un plan de aplicat in situatie de criza. Sufletul a primit doua palme peste ochi de la minte: "Nu acum, Sufletule! Lasa-ma sa gandesc. Let's see: Avem totul pregatit? Pasul 1.. Pasul 2...Pasul 3.. Nu: pasul 1 si 2 se voteaza, 3 pica! Si pregatirea e in proportie cam mica, hmmmm, 50%, neoptimizabil.. Oki, lucrez cu ce am! Acum poti sa te manifesti Sufletule, dar nu total pt ca, eu, Mintea, trebuie sa fiu in alerta si daca se intra in criza sa actionez imediat!" Cam asa functiona creierul meu... Intre timp corpul s-a hranit ca sa nu actioneze tanti Gastrita Streasa(n)ta. Dupa ce si-a facut damblaua (utila de altfel) miss Minte, a inceput sa actioneze Sufletul. Ca sa se manifeste ascult muzica.. Ce zice Smashmouth: "But the more I gave the less I got, oh yeah.. What's the use in trying? All you get is pain When I wanted sunshine I got rain ... And then I saw her face Now I'm a believer Not a trace Of doubt in my mind" ..
Recunoasteti personajul? yeah, i'm a Beliver! Dar asta nu inseamna ca as fi un Beliver idiot, fara un plan "just in case.. "Now i'm a Beliver" care are mare nevoie de somn ca Mintea a folosit resurse zdravene, iar sufletul a incasat iar niste pumni in plex si s-a cam pleostit... Unei fiinte solare treaba asta nu-i prieste...
Bai, ascultam Rasmus- "in the shadow"... Pai si asta mi se potriveste...
yah 360
Neatza!
M-am trezit special sa merg sa imi termin treaba la job... Ya, i know it's Sunday- "Ziua soarelui" my ass... e o ceatza de abia vad varfurile copacilor de la geam! Sa nu uit sa ud "recolta' de grau a Ernestei....
Imi beau cafeaua ascultand ultimele descoperiri... Godsmack! Niste rockerashi care "le zic bine"....Muzica lor imi aminteste de adolescentza.... Cand aveam 11 ani eram in mari cautari: ce naiba caut eu aici?! cine sunt, cum sunt, de ce?! Eram ahtiata dupa Eliade, ascultam muzica clasica si incercam sa imi gasesc si eu "talentele ascunse"... Si, apoi, brusc, am intrat in gasca de rockeri.... Doamne, ce viatza! Una din cele mai fericite perioade din viatza mea! Asa l-am descoperit pe Cioran, dupa ce ascultasem nu stiu cate ore o discutie intre Punk si Alex-Gib' la un vin alb baut pasnic la mine in bucatarie... Ma retrasesem in postura de ascultator si astia tot se certau.. Se certasera pe mesajele lui Cioran si seara in parc..
Adolescentza! LoL, vara.. bocanci, blugi taiati, vin, votka, rom, tigari cu filtru, tigari fara filtru, Iron Maiden, Pink Floyd, Hair, The Wall, poezie, proza, pshihologie, istorie (fiecare cu preferintele lui), engleza (de baza), chitari, batai intre rockeri si depeche-eri (unii din noi), concerte (Nu m-a lasat mama la concert la Metallica, desi venise gasca sa ma ia si am fost multa vreme suparata pe ea din cauza asta.. terminam facultatea si tot ii mai scoteam ochii!) ... Bai, si totusi eram copii cumintzei asa, in general... Da, bine, daca ar fi stiut mama cate tampenii faceam din ce imi zicea ea sa nu fac.... Cred ca dupa ce a murit si le-a aflat, de sus, pe toate, s-a terminat de ras, pt ca, nu-i asa, avea un copil cu imaginatie! "NU te duci la punk-eru sa imi stai cu toti distrusii! Ca te duci in parc e una, da' nu-mi mergi mie ca tziganu cu cortu prin casa pe la toti!" Pe naiba "NU"! Dimineata la mine acasa se tineau "repetitiile", cu o baterie facuta dintr-un taburet de-al meu, si sticle de plastic umplute cu apa .. Apoi tzopaiam dansand pe the Doors, totul asezonat cu tzigari si vin.. Apoi restul gastii mergea la Punk unde eu veneam mai tarziu.. Trebuia sa fac curatenie-luna, sa nu se stie ce "galagie" era dimineata aici. "NU te duci pe balta! Auzi ce idee! Nici nu stii sa inoti ca lumea!" My ass "NO"! Veneam de la balta cu lintita in par, ma spalam in viteza.. Pana venea mama nici a alge nu miroseam, nici la balta nu fusesem si era si masa gata! Numai tampenii de copii tembeli si liberi... Nu mai stiu ce e cu Ana... Cu mare greutate il convinsese pe tatal ei sa imi imprumute o carte despre Hatha Yoga... Asa am invatat eu sa fac respiratiile... Cea mai grea mi se parea respiratia "Ha" pt ca "facea zgomot" si cu certitudine mama mi-ar fi dat cu cartea-n cap imediat ce ar fi aflat ce facea fie-sa in timp ce asculta Nirvana si Debussi... Heehehehe, cu certitudine intre 11 si 16 ani am avut parte de chestii cool!
Si ce mi-o fi venit sa va scriu asta? Poate de la Godsmack.. Daca tot e pe-asa, hai sa va zic si ce versuri au astia.... "Where do we go when we just don't know/And how do we relight the flame when it's cold/Why do we dream when our thoughts mean nothing/And when will we learn to control?" Asta ar fi din Serenity.. Sau asa:
I Am- Godsmack:
I am your spoken truth/I am the lies in you/I'm gonna make you shine in everything you do/ I am your lighted way/And I'm your darkest day/I'm here to help you see/ you can rely on me Just consider me your friend/I am until the end/Can I guarantee you life?/I don't think I can This isn't the life for me/This isn't the way I want to be/And let me tell you/Death will come when I'm good and ready I am your peace of mind/Confusing all your time/I'm running through your veins, I am your pain/I thought by now you'd know /I'll never let you go/It's time you recognize I am the devil's eyes Take me by my hand/And let me show you what I am/I'm taking control again/Now I know I can /Take you back to where it all began/'Cause I am"
Dragutz, ha?! Ascultati-o.. Si nici Serenity nu-i rea deloc! Ambele sunt de pe albumul Faceless, dar nu ma intrebati anul de aparitie, ca nu-l stiu! Si acum tgt 2 work!
yah 360
M-am trezit special sa merg sa imi termin treaba la job... Ya, i know it's Sunday- "Ziua soarelui" my ass... e o ceatza de abia vad varfurile copacilor de la geam! Sa nu uit sa ud "recolta' de grau a Ernestei....
Imi beau cafeaua ascultand ultimele descoperiri... Godsmack! Niste rockerashi care "le zic bine"....Muzica lor imi aminteste de adolescentza.... Cand aveam 11 ani eram in mari cautari: ce naiba caut eu aici?! cine sunt, cum sunt, de ce?! Eram ahtiata dupa Eliade, ascultam muzica clasica si incercam sa imi gasesc si eu "talentele ascunse"... Si, apoi, brusc, am intrat in gasca de rockeri.... Doamne, ce viatza! Una din cele mai fericite perioade din viatza mea! Asa l-am descoperit pe Cioran, dupa ce ascultasem nu stiu cate ore o discutie intre Punk si Alex-Gib' la un vin alb baut pasnic la mine in bucatarie... Ma retrasesem in postura de ascultator si astia tot se certau.. Se certasera pe mesajele lui Cioran si seara in parc..
Adolescentza! LoL, vara.. bocanci, blugi taiati, vin, votka, rom, tigari cu filtru, tigari fara filtru, Iron Maiden, Pink Floyd, Hair, The Wall, poezie, proza, pshihologie, istorie (fiecare cu preferintele lui), engleza (de baza), chitari, batai intre rockeri si depeche-eri (unii din noi), concerte (Nu m-a lasat mama la concert la Metallica, desi venise gasca sa ma ia si am fost multa vreme suparata pe ea din cauza asta.. terminam facultatea si tot ii mai scoteam ochii!) ... Bai, si totusi eram copii cumintzei asa, in general... Da, bine, daca ar fi stiut mama cate tampenii faceam din ce imi zicea ea sa nu fac.... Cred ca dupa ce a murit si le-a aflat, de sus, pe toate, s-a terminat de ras, pt ca, nu-i asa, avea un copil cu imaginatie! "NU te duci la punk-eru sa imi stai cu toti distrusii! Ca te duci in parc e una, da' nu-mi mergi mie ca tziganu cu cortu prin casa pe la toti!" Pe naiba "NU"! Dimineata la mine acasa se tineau "repetitiile", cu o baterie facuta dintr-un taburet de-al meu, si sticle de plastic umplute cu apa .. Apoi tzopaiam dansand pe the Doors, totul asezonat cu tzigari si vin.. Apoi restul gastii mergea la Punk unde eu veneam mai tarziu.. Trebuia sa fac curatenie-luna, sa nu se stie ce "galagie" era dimineata aici. "NU te duci pe balta! Auzi ce idee! Nici nu stii sa inoti ca lumea!" My ass "NO"! Veneam de la balta cu lintita in par, ma spalam in viteza.. Pana venea mama nici a alge nu miroseam, nici la balta nu fusesem si era si masa gata! Numai tampenii de copii tembeli si liberi... Nu mai stiu ce e cu Ana... Cu mare greutate il convinsese pe tatal ei sa imi imprumute o carte despre Hatha Yoga... Asa am invatat eu sa fac respiratiile... Cea mai grea mi se parea respiratia "Ha" pt ca "facea zgomot" si cu certitudine mama mi-ar fi dat cu cartea-n cap imediat ce ar fi aflat ce facea fie-sa in timp ce asculta Nirvana si Debussi... Heehehehe, cu certitudine intre 11 si 16 ani am avut parte de chestii cool!
Si ce mi-o fi venit sa va scriu asta? Poate de la Godsmack.. Daca tot e pe-asa, hai sa va zic si ce versuri au astia.... "Where do we go when we just don't know/And how do we relight the flame when it's cold/Why do we dream when our thoughts mean nothing/And when will we learn to control?" Asta ar fi din Serenity.. Sau asa:
I Am- Godsmack:
I am your spoken truth/I am the lies in you/I'm gonna make you shine in everything you do/ I am your lighted way/And I'm your darkest day/I'm here to help you see/ you can rely on me Just consider me your friend/I am until the end/Can I guarantee you life?/I don't think I can This isn't the life for me/This isn't the way I want to be/And let me tell you/Death will come when I'm good and ready I am your peace of mind/Confusing all your time/I'm running through your veins, I am your pain/I thought by now you'd know /I'll never let you go/It's time you recognize I am the devil's eyes Take me by my hand/And let me show you what I am/I'm taking control again/Now I know I can /Take you back to where it all began/'Cause I am"
Dragutz, ha?! Ascultati-o.. Si nici Serenity nu-i rea deloc! Ambele sunt de pe albumul Faceless, dar nu ma intrebati anul de aparitie, ca nu-l stiu! Si acum tgt 2 work!
yah 360
De la "Te dau afara de pe Sales!" la "Te angajez PR!"
motto: "bah, la tine e de domeniul SF-ului!"
Sunt lucruri in care cred cu tarie... iar viata mea singura nu face decat sa arate ca "se poate si altfel!"... Cred ca atunci cand iti doresti ceva f tare, dorinta actioneaza in univers, universul se straduieste sa iti indeplineasca dorintele, iar intr-un moment sau altul, dorinta tinde sa devina realitate.. Cel mai amuzant e cand iti doresti ceva intr-un an si dorinta pare sa se indeplineasca in alt an cand, deja, "nu mai e cazul"... Ca urmare incerc sa fiu atenta la ce "proiectez in viitor". Cred ca atunci cand te straduiesti sa faci Bine si sa nu faci compromisuri totul e ordonat in viata ta. Cred ca, desi nu ne place ce se intampla uneori, totul merge spre binele nostru..Mai cred si altceva: Cred cu tarie ca Cineva Acolo Sus ma iubeste de n-am aer! Si cred ca miracolul e la indemana, in viata cotidiana, pretutindeni...
Dar de ce va umplu capul cu crezurile mele?
Ca sa va spun ca : Miracolul exista!
De ceva vreme imi caut job pe PR si MK. Vorba unui prieten, "ai invatat ce a fost de invatat de aici, acum move on!".. Da, bine, dar stii, pe cei de-aici ii stiu, am invatat "care-i mersu"... desi, daca ma gandesc bine chiar e cazul sa "move on".. parca am curaj si parca nu.. Lupta interna intre extremele mele scorpionesti. Cand ma intreb astfel de lucruri, in jurul meu lucrurile incep sa se precipite. Ba nu! Corect ar fi sa spun ca lucrurile se "rasucesc" in asa fel ca nu imi mai ramane alternativa...
Azi dimineata, in decurs de doua ore am fost data afara si re-angajata, dar pe alt job! (don't miss comentariile de la sfarsit!)
De ce sa ma dea afara? Simplu, pt ca (si asta era adevarul) postul pe care sunt... (pe care eram!)... nu avea nici un motiv viabil sa existe. Daca "s-ar fi putut gasi" un motiv al existentei sale ... ghinion bad day, nu sunt genul care sa faca pe plac altora. Si am avut discutii chiar si pt ca "tutuiesc" oamenii.. Asadar, cine naiba sa fi avut motiv sa inventeze viabilitatea permanenta a unui job sezonier prin activitatea in sine?! Iar eu.. Puh! Stateam in speranta de a putea la un moment dat, in viitor, sa fac cu totul si cu totul altceva... sa fac ceva ce era "pt mine", potrivit formatiei mele profesionale si personalitatii mele.
Ati auzit de miracole in viata voastra?! Ei daca nu ati mai auzit, watch this one! Mi s-a oferit cel mai frumos cadou pe care il puteam primi, cred ca Mos Cracin a venit mai devreme anul asta.. m-a vazut "copil cuminte" (si... cu minte!): mi se ofera sansa de a face PR! Yummy! Si nu e vb doar de asta, daca ma interesa doar jobul eram plecata de mult de aici! Nu, vorbim de ceva chiar mai important: de increderea si disponibilitatea celor din jur... in mod brusc, neasteptat, minunat...
Nu stiu ce legatura are dar imi face un "ding!"... Zilele trecute am fost la un interviu. Nu ma facusem de job, dar de o colaborare ar fi mers (ca melcul, dar.. in fine!)... Si in timp ce stateam la discutii cu angajatoru' mi-a trecut prin cap cum as putea eu sa supralicitez propunand pt alte doua joburi "available" prieteni care sunt "in cautare"... Cu putin noroc sper sa le mearga pt un "fulltime".... Nu stiu, dar le tin pumnii!
Dar sa revin.. Azi, dupa ce am aflat ca "stii, astia vor sa te dea afara" am inceput sa tremur... Nu mai stiu cat de expresiva sunt (mai sunt.. in ultima vreme)... Vorbeam despre munca mea, despre mine... stateam... cu mainile fruuumos pe masa, dar sub birou... dadeam din picior in asa hal incat ma intrebam daca nu cumva ma zgaltzaiam cu totul :)) Apoi cand am auzit de PR... ei, atunci aveam noroc cu o masa de care nu doar ma sprijineam ci ma tineam bine si cu mainile de ea, nu cumva sa ma fac gramada.. Iar gandurile erau cam asa: PR?! YEEEE!!!! Eu?! Bah, daca visez, in pana mea, si deschid ochii si.. Neeee, e realitate, pe bune! Uite, serios! Daaaaa, auzi? asta nu trebuia sa fie un "eveniment nefericit"?! ca astia cica voiau sa ma dea afara... Adica e ca un soi de "pana mea, nu esti bun, fa altceva!".. Da, bah, da' PR? Bah... teoretic ar trebui sa fiu trista ca naiba, da' mie imi vine sa tzooopaai! Asta inseamna ca pot si io sa "sparg" pe "professional"?! Finally?! May i? May i? Plsss, tell me that i can, or should, 'cause i would... :D
Acuuum, na, reactiile intre colegi au fost din cele mai variate: La capitolul uimire avem unanimitate:100%. In ce priveste firul epic, partea-ntai: 60% intrigati ca se declara ne-viabilitatea unei pozitii in conditiile in care, vb ceea, daca angajatul freaca duda, inseamna ca angajatorul e de vina ca nu-si manageriaza HR ca lumea! 30% "ce mijto, si-o ia asta pe coaja!", 10% neutralitate. Ei, la firul epic partea a doua a fost deja amuzament total in sinea mea. Oamenii cand sunt uimiti si renunta la masca sociala sunt pur si simplu fascinanti! Am auzit asa: "bah, tu esti ca in jocurile alea de PC cand pers principal zici ca moare si apoi, brusc, apare un ecran mic pe care scrie: u gained 4 lives!", alta a fost: "bah, la tine e ca in filmele SF, sa mor io: Stii, erai in picaj si cum erai tu in picaj asa, a venit o chestie care te-a luat pe sus si ti-a dat un aaavaaaant..", cea mai cool a fost "cine ma? de cine vorbiti? de Ariadna?! care ma? Ariadna "noastra"?! pe bune?!" (se discuta de juma de ora!); "Auzi, daca te faci PR mai vb cu mine? Nu te supara, io te intreb ca am mai patit-o!" (daaaa, ce, daca sunt PR nu mai am voie in club A, sau cum?!); "fataaa, deeci, ca la tine nu am mai pomenit sa se intample cuiva! pe bune!"
So, DO BELIEVE, guys!
Love, Peace, Empathy! Forever Young!
yah 360
Cand eram in liceu aveam un copac preferat intr-un parc pereferat.. Ii spuneam "la buturuga".. Copacul cu trunchi gros era cazut cumva in apa, dar avea o mare portiune deasupra apei la vre-o 30-40 de cm.....Mie imi placea sa ma asez deasupra apei sa privesc inafara mea si in mine... De fiecare data cand aveam nevoie sa fiu eu cu mine insami ma refugiam de lume acolo.. Tot acolo imi asterneam gandurile in jurnal... Iarna cand totul era alb si primavara cand totul se transforma, chiuleam de la scoala pt a fi la buturica mea, pt a ma regasi, reculege, pt a-mi arunca o privire in trecut si alta in prezent, pt a putea intelege prezentul, pt a ma impaca eu cu mine, pt a gasi optiunile de rezolvare a unei situatii...
Se pare ca nici acum nu ma las mai prejos, chiar daca jurnalul e mutat pe calculator.. Intr-un alt parc, am gasit o salcie minunata, pletoasa, prietenoasa si protectoare. Si am stat pe radacinile ei asezate ca un mic scaun, lasandu-mi ochii sa se odihneasca in unduirile apei.. apa in care sarea un peste salutandu-ne, apa in care se oglindea luna si alte luminite, am stat acolo gandindu-ma.. linistindu-ma.. again: me, myself.. i am...
Colac peste pupaza mai vine si full moon care imi aduce insomnie si "teste"... Visez numai tampenii: gasca, semiintuneric si cafteli, de parca n-as fi satula de ele. In plus mai visez si chipuri cunoscute iar "caftelile" care inainte erau blande acum sunt f dure si ma trezesc obosita de parca tocmai ce-am venit de la "razbel"...
Iarna... iarna este vremea statului in barlog, ca un urs.. undeva intr-o cabana cu foc arzand si trosnind, cu vin fiert mirosind a sortisoara pe care nu-l bei pt placerea de a tine cana fierbinte intre maini, cu o muzica placuta data nici prea incet nici prea tare. E vreme de stat cu un teanc de carti pe masa din sa alegi ce iti doreste inima sa citesti, cufundat/-a intr-un fotoliu primitor, moale si pufos, cu o patura groasa pe deasupra in timp ce picioarele se odihnesc pe un taburet.. Iarna e anotimpul cand ninsoarea e frumoasa numai cand o privesti de pe geam si nasul ti se lipeste de sticla rece sau e caldutz afara si nu e mocirla, cand te intalnesti cu prietenii la o zbenguiala in zapada pt ca apoi sa te refugiezi in caldura casei, intr-o baie fierbinte... Iarna e anotimpul cand nu-ti arde sa pleci din casa pe intuneric, cand ai vrea sa mai lenevesti constatand ca in pat e cald si inafara lui e rece, cand orice lichid fierbinte si aburind (de la cafea la supa) e binevenit... Ce mai incolo si incoace... asta e vreme de hibernat!
Azi inchiei o saptamana de job fara pauza, adica 7 zile si mai urmeaza 5... Nu imi doresc deca o zi in care sa lenevesc molcom pana la un 9 in pat... Unde am fost?! puh, pai la targ la gaudeamus... Cum sa fie la targ... pai asta merita scris mai mult, nu? Eh, timp sa am ca va povestesc eu in curand...
Cand m-am trezit azi dimineata, o ceata usoara plana deasupra Bucurestiului... O dimineata de toamna tarzie si inceput de iarna.. O dimineata cu iz de liceu, o combinatie de fericire si calvar... calvarul orelor... Ma intalneam dimineata cu vecina-mea, in fata blocului ma mai intalneam cu alte 2 colege de clasa. Aveam parul proaspat dat cu spuma si cel mai adesea aveam impresia ca imi ingheta capul, dar nu l-as fi acoperit pt nimic in lume! Cum sa stric minunatie de coafura "rebela"?! Neee, plus ca eram cu "fetele". Ne aprindeam cate o tigara imediat ce ne indepartam de bloc, cu acel sentiment crud de "fruct delicios de interzis". Sporovaiam despre tampenii pana ajungeam la liceu... Acolo ne adunam gasca de fete si baieti in baia fetelor sa fumam pana incepea ora.. Bleah ore... Dar faceam toti ce puteam sa avem note faine. Eram cea mai indisciplinata clasa, cu copii buni la invatatura din an. Nu prea puteam fi "arsi" decat la notele la purtare.. in liceu niciodata nu am avut 10 la purtare! Normal... Iby, mai tii minte Cripo? Barul nostru de langa liceu, care parea o alimentara..? (era o alimentara dar care avea un intrand unde se tineau lazile iar acolo ne facusem noi abonament.. la sucuri, bere, chipsuri, snacks si... whattever... Lazile erau scaunele noastre! Cripo a falimentat la nici un an dupa ce am terminat liceul).. Dar mai tii minte cand au venit directoru cu profa de latina dupa noi in cripo si am fugit pe usa din spate?! Doamne, tembeli eram... Sau cand s-a facut Seby violet si verde in cap... cu substantele mele de par?! "I'm a firestarteeer!!!!" ca era la mare moda Prodigy .. Sau cand am fost chiauna la ora de romana de am vorbit relaxat.. eu care alta data rupsesem un pix intre degete de incordare! Aaaa, sau cand am luat 2 la italiana toata gasca pt ca venise aia neepilata si am facut mishto de ea pana a inceput sa planga in ora, desi profa ne rugase sa o lasam in pace! Lool, Sau cand a venit politia sa vb cu Mihaila dupa ce tocmai aparuse un zvon ca ar fi facut matasari-ul si noi facusem mishto?! Looool. Liceul... cand am primit avertisment la 160 de absente si mama a ramas "uitandu-se" la mine si m-a intrebat unde naiba fusesem, iar eu i-am explicat ca "decat o nota proasta mai bine un chiul la cripo" .... apoi am promis sa indrept situatia... A doua zi era randul dirigii sa ramana socata cand am scos pumnul de scutiri din buzunar... :))))) La drq ce noroc am avut cu scutirile alea in toti anii de liceu! Aveam si niste profe de mare gratzie: aia de mate ne dadea "patruu-treci la loc!" zambind ("sa nu fie copilul stresat"), oho, sau alta de mate care era alergica a guma de mestecat si unul din baietzi a lipit de o barna din tavan ditai sirul de guma, nu mai tin minte daca atunci a cazut profa cu scaunul de s-a dus cu cracii in sus... il mai avusesem pe unul de latina cu care sporovaiam umai tampenii la catedra, diriga nu imi ramane in memorie decat cu doua aspecte: era sasaita si din cauza asta "something" se auzea "samsing" si cerculete... de nu ne anula la absente intr-o veselie... Insa cel mai mult mi-a placut profa de franca.. o placeam toti si la un moment dat o rugasem sa devina ea diriga noastra, insa nu se putea.. Asta da femeie: predarea-predare si gluma-gluma. Oh, si mai era profa de .. ce naiba preda asta? Literatura universala... era o "dusa cu capul", dar a fost singura profa care s-a tinut sa organizeze excursie cu noi (nu de alta dar restul nu cred ca aveau curaj)... Intr-a 12-a ne "invoiam" la baie pe rand dar ne asteptam "la o tigara" in orele plicticoase.. sau chiuleam de-a dreptul. Si tot intr-a 12-a ne stropeam cu pistoale cu apa si jucam leapsa alergand prin tot liceul- inclusiv pe "scara profilor"... Dimineata asta a avut cu siguranta un iz al altor timpuri.. timpuri cand traiam intr-o superficialitate placuta si nebuna.. Doar stiam ca "timpul trece: let's enjoy HERE & NOW!"... Nu-i asa ca fiesce moment are stralucirea si savoarea lui?
motto:
"Pt ce noi, oameni ai unei culturi care apune, nu ne putem bucura de clipa? De ce nu putem ramane inchisi in noi insine? De ce umblam dupa expresie si dupa forma incercand sa ne golim de continuturi si sa sistematizam un proces haotic si rebel? Rationalizarea este artificializare.Procesul ei constructiv neglijeaza unicitatea si irationalitatea din fenomenul realului..." (Emil Cioran, "Pe culmile disperarii", unul din pasajele mele preferate)
Delegatie de o zi in Brasov. Nimic special, doar mers, trebaluit si intors la gri-ul bucurestean... Am mers cu masina unei colege, alaturi de inca o a doua colega. Trei oameni, doar atat... Mi-am propus sa savurez fiecare moment al acestei zile... Eram efervescenta, pt ca Brasovul este orasul meu de suflet... Chiar daca numai centrul vechi pastreaza acea "puritate", acea atmosfera speciala, eu tot sunt convinsa ca vreau sa ma trezesc dimineata si sa vad muntele. Nu stiu daca este orasul sau incarcatura emotionala cu care l-am investit... desi daca sunt sincera voi recunoaste ca e mai degraba vorba de varianta numarul doi. Iubesc Brasovul pt ca in sufletul meu el ramane locul acestei revelatii: A te trezi de dimineata privind muntele urcand in cer este a trai in suflet cu constientizarea infinitului, infinitul nostru de provenienta, infinitul vietii noastre interioare; inseamna sa vezi simbolul transformarii si transfigurarii aievea, inseamna sa inveti sa traiesti intr-un mod liber, pur, aviciat; inseamna sa vezi, sa crezi, sa iubesti, sa existi... In mod clar pt mine, Brasovul este mai mult decat un simplu oras de munte.. Cum sa nu ma bucur de revedere?! Drumul ... huh! Ei bine, nu am putut deschide geamul pt ca din drag de tehnologie si "alergie la praf" posesoarea masinii a preferat sa "dea drumul la filtre" .... chiar si-asa, aerul proaspat inunda masina, spre marea mea bucurie... Puteam sa imi umplu plamanii cu "guguloaie" invizibile de aer oxigenat, pur, frumos... Mi-am lasat ochii sa se imbaieze in peisaj si as fi ascultat tacere... Dar urechile imi auzeau o sporovaiala semi-profesionala si am inceput sa ma las cufundata in mine insami... Mi-am amintit pasajul din motto. Multi spun ca Cioran e deprimant. Pe naiba! Lucid cu fiecare fibra! Oamenii nu inceteaza sa ma uimeasca... Vad cu ochii mei cum oamenii prefera sa fuga de sine, se pierd intr-un cotidian al pietei de consum, adica intr-o lume falsa. De unde aceasta teama de a fi cu sine? De ce teama de tacere? O fiinta este o bogatie de trairi... Sa ii fie teama omului sa simta, sa fie temerile atat de puternice incat sa inhibe omul de la a trai? Eram uimita de limitele pe care ratiunea le impune. E ceva de care ma lovesc puternic in ultima perioada. Am o logica de bun simtz si am noroc ca pot mentine un "high level" si pe parte rationala, dar cred cu tarie ca este mult mai mult de atat, ca viata e legata intrinsec de "a trai", ceea ce ne duce la trairi... Ca sa intelegeti ce spun... La un moment dat, abila soferita remarca, la cateva minute zdravene de cand exclamasem "miros de cetina!" ca... "miroase a braaad!" (no, really! eram pe munte, a ce sa fi mirosit?!). Cealalta colega ii raspunde pe un ton atat de prietenos ca imi venea sa rad: "Da! Dragamea suntem la muntee. Acestia sunt brazi.. brazi adevarati, nu din aia de plastic..." Am savurat remarca impreuna cu o gura de aer imbatator ca aroma si m-am intors cu atentia la peisaj, la verde, la ... ce admiam eu acolo.. Am fost frapata ca, dupa ce ne terminasem si noi treburile, ca oamenii (sau "oamele"), driverul nu ne-a lasat decat un sfert de ora (care s-a lungit la o ora de stat pe langa masina) sa "salutam orasul"... Avea doua griji... Cum sa explic? Viata e limitata, nu neaparat de timp in sine ci la ceea ce facem cu timpul asta... Daca tot eram acolo, treburile pt care isi facea griji erau la o distanta de 3 ore de mers cu masina... Ce anume sa regrete?!?! Ce?! Nimic nu putea fi schimbat... Ce sa mai fi ramas decat clipa? bucuria unei clipe.. Efemeritatea sau persistenta in minte si suflet a unei clipe e data de atitudinea pe care o luam vis-a-vis de ea. E dreptul, libertatea si alegerea noastra daca sa alegem bucuria unui moment sau sa ucidem in noi insine insasi samanta acestei bucurii. Daca tot eram "captive", puteam admira, puteam savura.. eu asta am ales. Eram captiva driverului, dar numai spatial (daca era dupa mine dadeam fuga in centrul orasului sa admir... sau poate in Poiana..). Driverul a ales lamentarea... am lasat-o in suferinta pe care si-o alesese.... Insa m-am intrebat cum poate fi o astfel de viata. Cat pierdem uneori plangand un conditional-optativ: "daca...", cuvantul care spulbera pista de zbor pe care se incadreaza, in mod firesc, sufletele noastre... Am ales altfel. Iubesc viata. Nu pt un motiv anume, ci pt viata insasi, pt ca este minunata, ca si aerul rece de munte, ca soarele care imi mangaia spatele, ca vantul care imi alinta parul, ca apusul in care sufletul meu s-a topit, ca noaptea in care mi-am gasit liniste... Viata! Noapte buna. Nu va fie teama de tacere: sufletul vostru are multe sa va spuna... ia dupa ce va fi terminat de povestit voua insiva.. dupa aceea nu o sa mai fiti decat voi.. liberi sa va bucurati de ceea ce este, in acest loc, in acest moment.. veti putea plange laptele varsat, dar nu v-ar veni sa o faceti... Azi, aici, acum.. este atat de minunat!
yah 360
Perceptia asupra timpului.... totul se accelereaza si cea mai buna dovada ar fi optinunea mea: Ca sa pot face o curatenie generala, curatenia "de iarna", teoretic, desi fac pariu ca in decembrie iar o sa ma apuce acceasi dambla,ei.. ca sa muncesc in casa mi-am luat "concediu de odihna"... Patetic, daca stai sa te gandesti... Ei, din 5 zile de odihna.. cam o zi intreaga am dormit-o. Asa mi se facu, brusc un dor de somn si lene si-un sictir de toate.. cum nu va puteti imagina.
Si-am mai facut ceva stupid. Si ma confesez voua stupiditatea mea. Adesea spun despre mine ca sunt o femeie ce gandeste ca un barbat si, daca as fi fost barbat.. hey, ce viata!.. nu as face ca amicii mei care plang dupa cate o fata... No, zilele trecute un prieten mi-a provocat curiozitatea. Cum tipa dupa care se tinea el nu-i dadu nici o importanta si am inceput o dezbatere pe tema asta.... Am primit id-ul tipei, am intrat pe id-ul unui tip, un anume Icsulescu si-am inceput sa palavragim. Prietenul sa nu isi vina a crede. Si daca tot vorbeam cu tipa care credea ca sunt un tip (si inca ce tip dat naibii!) am adus discutia despre relatii cu sexul opus. Asa am aflat ca tipa dupa care ii sfaraiau calcaiele chiar stia ca el o place dar ca nu avea nici o intentie sa incline relatia lor catre una romantica, pt ca pur si simplu nu era atrasa de el. Macar s-au limpezit lucrurile... Si atunci mi-am amintit ca eu insami am aceeasi problema cu tipa cu care vorbisem. Ca si pe mine ma agaseaza un individ, si ca, pana la urma, atunci cand o femeie spune "nu", chiar este asa, indiferent ca unora le vine greu sa creada. Ma intreb asadar care idioate i-au invatat pe barbati sa insiste atunci cand nu e cazul?
La inceput de saptamana am avut o alta experienta interesanta de viata. Chiar amuzanta. Cunosc o tanti care e competenta pe treaba ei de luni pana vineri, dar pe parte umana .. nu stiu ca nu o cunosc. Cert este ca tanti avea o problema cu refularea si s-a gandit ca luni dimineata este minunat sa se manifeste deplin (o fi avut un week-end nasool?). Da, dar s-a gandit sa tipe isteric. La mine. Mare ghinion. Nu stia ea, oare, ca la mine nu se urla, nu se tipa, nu se vorbeste tare? Imi plac dezbaterile pro-contra, ma provoaca intelectual certurile. Dar urechile mele aud bine, deh, ce sa fac-asta sunt. Nu i-a pacut ca nu poate tipa la mine. Mi-a zis ca nu o sa mai vorbeasca cu mine. I-am zis ca sunt de acord si i-am propus sa ne scriem biletzele. Eu am inceput sa rad iar ea s-a infuriat. M-a intrebat o prostie: daca nu ii respect experienta profesionala. I-am spus ca o respect enorm pt ce face profesional, dar ca nu tolerez tipetele si, ca, daca chiar doreste sa se certe o poate face la fel de bine si vorbind normal sau, si mai bine, in soapta. Nu inteleg oamenii de genul asta. Care e legatura dintre latura personala si aia profesionala?! Ca om pot sa ignor cu desavarsire pe cineva ca profesional sa colaboram minunat. La fel pot fi prietena la catarama cu cineva pt ca profesional sa fim in mare "star-war". Desigur, o relatie de amicitie sau prietenie face mediul de lucru relaxat, relaxant si placut- parca dai randament mai mare. Corect. Dar asta.. puh! Adica, daca eu port un mare respect profesional cuiva, ar trebui sa suport ceva ce nu imi place in contextul unui comportament de viata particulara?! Neee. One of my rules: never kiss asses.
Nopti albe prin bucuresti.. sau nu..
Centrul orasului Gri. Plec din Victoriei catre Universitate. Se anunta marea "Noapte alba in Bucuresti": muzee deschise toata noaptea- cu intrare mocca-, proiectii de filme la Casa de Cultura.. ce mai, super, frate student, cu buzunare in care iti bate vantul de iarna proaspata.. Ca urmare: Si eu ca si altii pe strazile intunecate. Ma iau dupa o gasca de tineri care se bucurau ca "dupa o bere mai merge una". Una din tinere spune ca "taci, ma, ca acum e altfel, mergem la "cultura". Ma gandesc ca si ei, ca si mine, se indreapta voios catre Muzeul National de Arta. Intuitia nu ma insla (nici acum). La intrarea in muzeu "nenea portaru" ne anunta cu o privire rautacioasa ca "Nu se mai intra!" pt ca e trecut de ora de program. Si incep sa discut cu el... stiti... mediatizare intensa.. ministeru' lu' culturii.. Dar "nenea" e de neinduplecat, nu se intra si pace, ca asa scrie pe programul lui pt noaptea de 4.... ca asa i-a semnat lui sefa pe condica si, deci, nu se viziteaza muzeul noaptea, indiferent de ce a zis ministerul culturii. Adica ce? Lui nu ministeru' ii da de mancare ci sefa. Si ce zice sefa.. "aia e, domnita". Studentii din spatele meu au venit sa intrebe si ei (sau poate ca nici ei nu mai erau studenti.. who cares?)... Deci:NU. Imi bag picioarele in ministeru' lu' Cultura si imi spun ca poate am noroc la Muzeul de istorie. Pe drum ma gandeam: ce noroc, fusesem dupa-amiaza cu prietena mea si fiica ei sa vizitam Antipa. Intrebasem organizatoarele de acolo si ele mi-au zis ca au anuntat inclusiv pe site ca la 22:00 inchid. Ajung in Piata Universitatii: exact cum anuntasera, scena, momente umoristice, premii.. Ce nu am vazut? telescoapele pe care le promisesera cei de la Astronomic. Daca le-a vazut cineva sa ma anunte, pt ca eu m-am plimbat destul si nu le-am "reperat". Ajung la muzeul de Istorie. Intuneric, lanturi la porti.. Doar un monitor de computer semnala prezenta unui paznic usor adormit si care se uita la cine-stie-ce-film dubios. Alti tineri dezamagiti in fata muzeului. Era destul de frig afara si totusi ma uitam cum de la metrou ieseau valuri-valuri de tineri. Nu am riscat sa merg si pana la Casa de Cultura... La o adica cine face "noptile" astea albe ar fi bine sa se asigure ca toata lumea stie de ele, incluziv cei direct implicati.. minunatii colaboratori... Dar e Romania.. Il iubesc pe Kafka.. Din ce in ce mai mult! Cat vizionarism.. a trecut in mileniul 3! Corect, nici Caragiale nu-i de ignorat. Ma intreb daca vre-odata o sa se organizeze ceva ca lumea "da capo al fine", aici, la noi. Raman cu intrebarea mea in semi-intuneric, ii dau si ei o tigara si-o bere si asteptam....
Va spuneam mai devreme de multime de tineri si nu numai, multime care invadase Bucurestiul nocturn.. Sambata... Din "bula" mea de pasivitate inghetata remarcam un soi de goana: Goana dupa timpul pierdut, dupa "havin' fun"-ul ratat si buna dispozitie ratacita in timpul zilelor de lucru.. Imi aminteam de mine insami. Vinerile, cand am cate o saptamana "plina" iar buzunarul imi permite "ies in oras".. Ies sa dansez pt toate orele petrecute pe scaun in birou, ies sa ma revolt pt etajul care ma desparte de "celalalt birou" in care imi fac "treaba" -in curand o sa imi pierd rotunjimile de la atatea scari- , ies din casain care ma refugiez prea mult si pe care nu o remarc aproape.. Refulare! Week-end-ul a ajuns un soi de refulare, un soi de revolta iompotriva sistemului... In adolescenta aveam rock, bocanci, blugi rupti si tricouri negre... Azi avem ce vrem noi. Doar in week-end si inafara orelor de program... Patetic. Sau poate ca nu.. Stiti ca multi ma intreaba de ce imi caut un part-time in loc sa caut alt job decat cel "underpaid" pe care il am... Pt ca si in timpul saptamanii pot sa FIU.. eu insami. In comparatie cu ce au altii lucrul asta e un lux. Si totusi, in seara asta am vazut prea multa lume alergand catre un club sau "altceva" ca sa nu ma puna pe ganduri... Acum merg sa ma odihnesc. Stiti de ce? Pt ca week-endul se apropie de final.. Pt ca maine e duminica, ziua in care fiecare se pregateste pt o noua saptamana, inca o "tura"... Iar viata trece si felul in care o percepem.. depinde doar de noi insine.
Imbratisari senine! Forever Young, guys!
yahoo 360
yahoo 360
yahoo 360 blog
In padurea cu alune
Aveau casa trei pitici
Vine pupaza si spune:
"Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta -in ultima intanta- ludica, torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiitific, posesoare a unei natui mai curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare, antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta desemnata conventional ca "fiinta universala", in care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva .
Parerea mea.".
yahoo 360 -5-
Este interesant ca atunci cand ceva se schimba in noi insine, ya well, atunci si in jurul nostru totul se pune in miscare.. E ca si cum trairile noastre ar fi tragaciul unei arme f puternice. Daca omul se mobilizeaza sa rezolve una din promblemele care il macina intens, si actioneaza conform alegerii sale, asta ar atrage dupa sine o intreaga insiruire de modificari, pe alte planuri, care in aparenta n-au nici o legatura cu preocuparea initiala.. Daca eu imi pun mintea si sufletul la contributie pt ca nu imi place unul din aspectele vietii mele, atunci si restul de aqspecte par sa se "puna pe roate".. Interesant si fascinant....
yahoo 360 -3
Blogul asta nu e ca jurnalul meu.. e o inshiruire de ganduri din momentele in care simt sa scriu aici.. nici eu nu stiu ce.. ceva in mine sigur stie iar eu... nu ma opun...
Chiar: De ce unii oameni au tendinta de a nu spune chiar ceea ce gandesc? Sau o spun atat de voalat incat trebuie sa devenim niste translatori excelenti ca sa ne putem da seama ce au vrut sa transmita de fapt .. (e vb de metalimbaj, v-ati prins, da?!).. Imi stiti principiul acela cu "Adevarul dur e preferabil unei minciuni placute la auz".. Mi s-a spus de multe ori ca sunt "cam brusca" in exprimare si ca putina dipomatie nu mi-ar strica... (in traducere.. "femeie! tu dai cu barda cand spui ce gandesti!").. Oh, dap, si intr-adevar oamenii au nevoie de .. cam 2 zile din cate am observat pt a e trece "supararea" pe mine.. dupa ce am zis .. adevarul asa cum era el (not nice at all)... Ma mira mereu treaba asta... Sa nu credeti ca e o intrebare.. doar o constaare amuzata..
Zilele astea a fost stuffstock.. de cand vreau sa ajung, de atatea ori s-a intamplat sa nu pot... anul asta m-a unflat rasul.. deja stiam ca nu voi aunge, dar.. speranta moare ultima, indeed...
Ma intreba cineva cum pot sa ascult mozart si apoi nightwish... Sa imi fie cu iertare, dar clasica se potriveste cu rock-ul minunat... Acu depinde si de rock.. doar n-o sa pui iron maiden dupa debussi... desi ar merge dupa brahms... Acum urmeaza sa incep cu povesti gen "pe vremea mea..", dar voua "vremea mea" n-o sa va spuna atat de multe, ca doar de-aia e perceptia subiectiva. Heheehehe. Totusi un fapt merita subliniat. N-am vazut in viata mea rockeri (adevarati rockeri) tampiti sau superficiali.
Puh.. cate vreme se scurse pana sa ajung aici... Zilele trecute vorbeam despre alegeri si amicul cu pricina mi-a "aruncat cu trufie" un ".. doar nu faci parte dintre aceia care spun ca daca ar lua viata de la capat ar proceda la fel ca inainte!" Si, cum eu meditasem de mult la acest subiect i-am raspuns ca "Ba da." .. Nu inteleg de ce oamenii ar vrea sa isi schimbe trecutul? Sa fie vre-o eroare iremediabila? De ce nu cred in asta? In definitiv, transformarea fiecaruia, cresterea, o facem trecand prin experiente de viata, prin alegeri si consecinte...
Sunt cam obosita si nu prea mai pot continua...
Noapte buna..
yahoo 360 - 4
am multa treaba si abia ma misc, inca imi beau cafeaua si imi fac planul zilei... stiu ca in 2 ore o sa am casa luna si hainele deja stoarse de masina... Iar din acel moment o sa inceapa alergatura prin oras... bleah, n-am nici un chef, insa tre sa ma mobilizez...
Avantajul de a locui singur e ala ca tre sa te urnesti dca-i musai iar daca nu-i poti sa iti bagi piciorul, pt ca oricum tu le faci pe toate... Dezavantajul ar fi ca.... nu gasesc nici unul, dar sunt bine dispusa asadar nu stiu ce ar putea fi in clipa asta dezavantajos... really...
Ieri am invatat ceva frumos... Eram rupta-n 15, ma simteam naspa si totusi a trebuit sa "dau din maini".. E ceva ce refuz doar daca sunt muuult prea varza si nu eram chiaaar asa.. Bey, am fost surprinsa cat ajutor am primit si eu si fiinta de era in fata mea... Si a fost atat de bine incat sera am facut ceva ce nu mai facusem de ceva vreme... a se intelege calendaru de vineri de pe grupul "raze de lumina".. Si iar a fost bine... Ceea ce imi aduce aminte de: Cand vrei ceva cu adevarat universul face "blip-blip-blip" sa iti indeplineasca dorinta"
Iar acum ma duc sa arunc hainele in masina si sa bag aspiratorul in priza... Nu inainte de a va impartasi ca ascult "Question"- system of down, care zice asa:
" Are u dreamming, dreamming the night? Do we -... do we know, when we fly, when we.. when we go... Do we die? "
Sa fie viata o iluzie asa cum spun unii filosofi sau sa fie doar o experienta intr-unul din "palierele" universurilor asa cum o simt eu ca ar fi?
yahoo 360 - 4
buna si calda dimineata de toamna...
am multa treaba si abia ma misc, inca imi beau cafeaua si imi fac planul zilei... stiu ca in 2 ore o sa am casa luna si hainele deja stoarse de masina... Iar din acel moment o sa inceapa alergatura prin oras... bleah, n-am nici un chef, insa tre sa ma mobilizez...
Avantajul de a locui singur e ala ca tre sa te urnesti dca-i musai iar daca nu-i poti sa iti bagi piciorul, pt ca oricum tu le faci pe toate... Dezavantajul ar fi ca.... nu gasesc nici unul, dar sunt bine dispusa asadar nu stiu ce ar putea fi in clipa asta dezavantajos... really...
Ieri am invatat ceva frumos... Eram rupta-n 15, ma simteam naspa si totusi a trebuit sa "dau din maini".. E ceva ce refuz doar daca sunt muuult prea varza si nu eram chiaaar asa.. Bey, am fost surprinsa cat ajutor am primit si eu si fiinta de era in fata mea... Si a fost atat de bine incat sera am facut ceva ce nu mai facusem de ceva vreme... a se intelege calendaru de vineri de pe grupul "raze de lumina".. Si iar a fost bine... Ceea ce imi aduce aminte de: Cand vrei ceva cu adevarat universul face "blip-blip-blip" sa iti indeplineasca dorinta"
Iar acum ma duc sa arunc hainele in masina si sa bag aspiratorul in priza... Nu inainte de a va impartasi ca ascult "Question"- system of down, care zice asa:
" Are u dreamming, dreamming the night? Do we -... do we know, when we fly, when we.. when we go... Do we die? "
Sa fie viata o iluzie asa cum spun unii filosofi sau sa fie doar o experienta intr-unul din "palierele" universurilor asa cum o simt eu ca ar fi?
yahoo 360 - 2
Entry for 07 August 2006
Ma uit la cei din jur si nu imi vine a crede ca in locul unei efervescente spontane si pline de fericire manifestam pattern-uri in gandire si comportament. Ne-am pervertit atat de tare incercand sa ne mintim pe noi insine ca "e bine" incat preferam sa ne aruncam in fapte si sa uitam sentimentul. Actionam ca bezmetici fara sa intrebam de ce facem asta...
Pana mea, oare chiar nu se poate sa ne amintim de propria noastra libertate, de independenta noastra interna, viscerala?!
.. prefer un nebun fericit unui inteligent searbad..