Azi am luat salariul... Apoi.. Apoi a trebuit sa ii scriu ceva, iata ce:
Draga salariule,
A trecut mult timp de cand nu te-am mai vazut. Ce s-a intamplat cu tine? Imi dai impresia ca ma ocolesti. Suna ciudat si trebuie sa recunosc, dar am nevoie de tine si sper sa te vad cat mai curand.
De data asta, sper sa stai mai mult de 2 zile in portofelul meu. Ceea ce-mi aminteste de momentele in care zburdam fericiti prin Mega Image sau Billa, iar eu aveam frigiderul bagat in priza.
Dar cum timpul nu-mi mai permite, ma tem ca trebuie sa inchei.
Cu drag,
Un sclav
P.S.: Sper ca ai mai crescut...
yah 360
yah 360
uneori......
Uneori te pocneste informatia peste ochi si in cateva secunde iti dai seama ca ceea ce credeai despre tine nu este valabil decat in parte. Azi am constientizat pt prima data de buna voie si nesilita de nimeni ca in spatele starii de floricica ascund si niste spini... Probabil ca nu degeaba am ales ca pseudonim "blue rose". Azi am avut pt prima data curaj sa imi privesc in ochi cealalta fatza: frustrarile, supararile, furia inabusita, dorintele nerealizate. Am stat fata in fata cu mine insami si, pt a nu stiu cata oara, mi-am spus: "No, ce sa ma mai fac cu atata EU?" Am vazut cum imi doream sa fac mai multe desi, fizic vorbind nu fusese posibil; am vazut cum voiam sa am o experienta pe care, de fapt, nu avusesem ocazia sa o capat... M-am speriat de mine: Cum, eu? Care afirmam ca sunt linistita si impacata puteam sa ascund atat de multe frustrari?! Daaaaa. Raspuns onest. Si de ce? Pta ca la un moment dat nu am vrut sa accept schimbarea de "planuri" si "prioritati" din viata mea. Pt ca incercam sa obtin de la mine imposibilul. Candva prietenii mi-au spus, toti, ca eram tare pretentioasa. Raspundeam ca cer de la altii exact cat cer de la mine insami. Da, oki, dar nu am vrut sa vad ca uneori ceream imposibilul! Apoi, ca sa nu ma plang, ma prefaceam ca accept... dar era o simpla minciuna. Dorinta ramanea, nici nu imi propuneam sa fac ceva in viitor si ramaneam frustrata ca nu realizasem ATUNCI. Pe acest fundal incercarile de armonizare.... Si dupa un timp stiti ce s-a intamplat? Corpul meu a zis "Bai, STOP, in puii mei, ca ma distrugi! tu vrei armonie da' nu te uiti la tine. Nu mai vreau sa lucrez pana nu devii constienta. Got it?!" Si-am inceput "auch, coloana, auchi-inima, auch.. Iar palmele, cu campul ala mare care facea "zdrang" cu i.e.-uri, simboluri si nu numai... ei bine, palmele s-au dezactivat total. Acum cateva zile era o atmosfera incarcata in sufragerie. Dau cu un simbol si vad simbolul absorbit intr-o "smth" neagra. Incerc de cateva ori.. pauza totala. A trebuit sa apelez la "aromatoare cu functii de purificare", chestie pe care nu o mai facusem de mult..
In week-end am facut exact ceea ce aveam nevoie: m-am intors la scoala, mi-am schimbat clasa ducandu-ma unde aveam nevoie... Palmele mi s-au reactivat si, in sfarsit am revenit pe "drumul meu"... incantator....