yah360

Inainte de orice incep cu o rugaminte... Mare rugaminte la voi, cei ce va mai aruncati un ochi pe-aici... Caut carti (in format electronic, ca fizic.. Mai am 3 prieteni care asteapta sa ne vedem pt a le inapoia cartile.. Iar cartile lor asteapta ca eu sa am timp...). Am mare nevoie de carti despre PR si managementul de proiect. Cel mai tare ma intereseaza planningul si strategiile. Si am ramas cam in urma cu ultimele tendinte. Nu am nevoie de teorie pura ci de cazuri analizate/ explicate. Teorie am suficienta, unde au dat-o in bara altii vreau sa stiu, ca sa nu o iau pe urmele lor. Stiti ca din punctul meu de vedere lectura precede experienta de viata?
Iar am o durere de juma de falca cu tot cu jumatea de gat aferenta... M-am drogat cu un antibiotic si cu algocalmin insa totul a inceput cu senzatia ca nu pot inchide gura de durere la atingerea unui molar dement (adica de minte, dar e molar, deci e dement)... Si tocmai cand am avut si eu o zi relaxanta... Si eu m-am mirat! Sa te relaxezi in timp ce lucrezi pt ca faci ceva placut- ei, asta e un lucru bun.
Astazi, pe mine si pe o prietena- o colega ce va pleca din firma, ne-a lovit nostalgia. Rau de tot. Normal ca totul devenise un trecut acoperit cu voal roz, in care ne aminteam... De serile cand inghetam de frig in statie- da, dar inghetam impreuna, ne povesteam impreuna, ne puneam gandurile si trairile la comun, De diminetile in care eu intarziam sistematic, de povestile "noastre", de oameni si intamplari..
Ma gandesc ca trecem prin diverse locuri, pastram de-acolo ceea ce ni se potriveste si mergem mai departe.... Invatam, crestem, ne mutam undeva potrivit felului in care am devenit, stam putin, asimilam si iar ne urnim... Ma uitam la mine si la oamenii ce-au ramas "pe-aproape" de atatia ani... Pate ca invatam si uitam, poate ca la un moment dat ne intrebam si noi, aruncand o privire in trecut, ce naiba om fi cautand acolo (in acel moment, in acel loc), poate ca intelegem sau poate ca nu... Si totusi, dincolo de orice... raman legaturile pe care le construim cu ceilalti. Iar aceste legaturi sunt in concordanta cu sufletul nostru, cu ... Stiti ce spun.
Azi de dimineata, voiam sa ascult ceva, dar nu muzica. Aveam pe ipod teatru "radiofonic"- Coelho- "Alchimistul". Un rahat de carte de 2 lei care s-a vandut in nestire. De ce? Pai mi-a picat informatia cand tocmai constatam cat era de puerila. Coelho are meritul universal de a reaminti oamenilor ca au un sufet... Usor, incet, ca la tampiti! Odata pierdut in cotidian, omului ii "trece" si de suflet si de iubire universala, si de toleranta si de toate. Cand are, omul, deadline si tre sa faca aia, ailalta, cealalta si inca vre-o doua treburi pe langa celelalte... Nu mai are nicio disponibilitate sa inteleaga... sa simta... Si atunci trebuie sa vina unul, ca ziaristu' lui Peste- Coelho- sa traga omul de maneca. Creaza un personaj limitat care cauta aur si-l pune sa descopere, in loc de bogatie fizica "sufletul lumii" si limbajul universal al iubirii simple si (concomitent) complexe. Banuiesc ca cineva trebuia s-o faca si p-asta.
Doamne, m-a tampit algocaliminul... musai trebuie sa dorm!
Va spun concluzia serii. Am 26, ma simt ca la 40 (algocalminu-i de vina, ca firele albe nu conteaza). Am vazut multe dar nu destul. Nu ma mira nimic pt ca totul e posibil. Si totusi, oamenii reusesc sa ma mai surprinda. Am invatat un pic, dar nici pe departe cat ar fi trebuit (nici propriile-mi lectii, nici din ale altora, nici profesional, nici altceva). I'm dumb as ass, but not an idiot. Din tot n-au ramas decat legaturile stabile, bazate pe dialogul de la suflet la suflet. Si chiar si acesta e un paradox, pt ca sunt solitara. Nu mai stiu cine a fost prima persoana care mi-a spus ca sunt un introvertit care iubeste socialul... Dar a zis-o bine. Sinteza stiti care ar fi? oceanul... picatura... picatura care se intoarce in ocean... si pana la ocean mai este un drum atat de lung. Si "ce departe-mi sunt toate!" (hmm, ya, well, sa ma fi anesteziat algocalminul in asa hal?! Ney, just me.. I am... this is everything i need 2 know)