yah 360

De la "Te dau afara de pe Sales!" la "Te angajez PR!"
motto: "bah, la tine e de domeniul SF-ului!"
Sunt lucruri in care cred cu tarie... iar viata mea singura nu face decat sa arate ca "se poate si altfel!"... Cred ca atunci cand iti doresti ceva f tare, dorinta actioneaza in univers, universul se straduieste sa iti indeplineasca dorintele, iar intr-un moment sau altul, dorinta tinde sa devina realitate.. Cel mai amuzant e cand iti doresti ceva intr-un an si dorinta pare sa se indeplineasca in alt an cand, deja, "nu mai e cazul"... Ca urmare incerc sa fiu atenta la ce "proiectez in viitor". Cred ca atunci cand te straduiesti sa faci Bine si sa nu faci compromisuri totul e ordonat in viata ta. Cred ca, desi nu ne place ce se intampla uneori, totul merge spre binele nostru..Mai cred si altceva: Cred cu tarie ca Cineva Acolo Sus ma iubeste de n-am aer! Si cred ca miracolul e la indemana, in viata cotidiana, pretutindeni...
Dar de ce va umplu capul cu crezurile mele?
Ca sa va spun ca : Miracolul exista!
De ceva vreme imi caut job pe PR si MK. Vorba unui prieten, "ai invatat ce a fost de invatat de aici, acum move on!".. Da, bine, dar stii, pe cei de-aici ii stiu, am invatat "care-i mersu"... desi, daca ma gandesc bine chiar e cazul sa "move on".. parca am curaj si parca nu.. Lupta interna intre extremele mele scorpionesti. Cand ma intreb astfel de lucruri, in jurul meu lucrurile incep sa se precipite. Ba nu! Corect ar fi sa spun ca lucrurile se "rasucesc" in asa fel ca nu imi mai ramane alternativa...
Azi dimineata, in decurs de doua ore am fost data afara si re-angajata, dar pe alt job! (don't miss comentariile de la sfarsit!)
De ce sa ma dea afara? Simplu, pt ca (si asta era adevarul) postul pe care sunt... (pe care eram!)... nu avea nici un motiv viabil sa existe. Daca "s-ar fi putut gasi" un motiv al existentei sale ... ghinion bad day, nu sunt genul care sa faca pe plac altora. Si am avut discutii chiar si pt ca "tutuiesc" oamenii.. Asadar, cine naiba sa fi avut motiv sa inventeze viabilitatea permanenta a unui job sezonier prin activitatea in sine?! Iar eu.. Puh! Stateam in speranta de a putea la un moment dat, in viitor, sa fac cu totul si cu totul altceva... sa fac ceva ce era "pt mine", potrivit formatiei mele profesionale si personalitatii mele.
Ati auzit de miracole in viata voastra?! Ei daca nu ati mai auzit, watch this one! Mi s-a oferit cel mai frumos cadou pe care il puteam primi, cred ca Mos Cracin a venit mai devreme anul asta.. m-a vazut "copil cuminte" (si... cu minte!): mi se ofera sansa de a face PR! Yummy! Si nu e vb doar de asta, daca ma interesa doar jobul eram plecata de mult de aici! Nu, vorbim de ceva chiar mai important: de increderea si disponibilitatea celor din jur... in mod brusc, neasteptat, minunat...
Nu stiu ce legatura are dar imi face un "ding!"... Zilele trecute am fost la un interviu. Nu ma facusem de job, dar de o colaborare ar fi mers (ca melcul, dar.. in fine!)... Si in timp ce stateam la discutii cu angajatoru' mi-a trecut prin cap cum as putea eu sa supralicitez propunand pt alte doua joburi "available" prieteni care sunt "in cautare"... Cu putin noroc sper sa le mearga pt un "fulltime".... Nu stiu, dar le tin pumnii!
Dar sa revin.. Azi, dupa ce am aflat ca "stii, astia vor sa te dea afara" am inceput sa tremur... Nu mai stiu cat de expresiva sunt (mai sunt.. in ultima vreme)... Vorbeam despre munca mea, despre mine... stateam... cu mainile fruuumos pe masa, dar sub birou... dadeam din picior in asa hal incat ma intrebam daca nu cumva ma zgaltzaiam cu totul :)) Apoi cand am auzit de PR... ei, atunci aveam noroc cu o masa de care nu doar ma sprijineam ci ma tineam bine si cu mainile de ea, nu cumva sa ma fac gramada.. Iar gandurile erau cam asa: PR?! YEEEE!!!! Eu?! Bah, daca visez, in pana mea, si deschid ochii si.. Neeee, e realitate, pe bune! Uite, serios! Daaaaa, auzi? asta nu trebuia sa fie un "eveniment nefericit"?! ca astia cica voiau sa ma dea afara... Adica e ca un soi de "pana mea, nu esti bun, fa altceva!".. Da, bah, da' PR? Bah... teoretic ar trebui sa fiu trista ca naiba, da' mie imi vine sa tzooopaai! Asta inseamna ca pot si io sa "sparg" pe "professional"?! Finally?! May i? May i? Plsss, tell me that i can, or should, 'cause i would... :D
Acuuum, na, reactiile intre colegi au fost din cele mai variate: La capitolul uimire avem unanimitate:100%. In ce priveste firul epic, partea-ntai: 60% intrigati ca se declara ne-viabilitatea unei pozitii in conditiile in care, vb ceea, daca angajatul freaca duda, inseamna ca angajatorul e de vina ca nu-si manageriaza HR ca lumea! 30% "ce mijto, si-o ia asta pe coaja!", 10% neutralitate. Ei, la firul epic partea a doua a fost deja amuzament total in sinea mea. Oamenii cand sunt uimiti si renunta la masca sociala sunt pur si simplu fascinanti! Am auzit asa: "bah, tu esti ca in jocurile alea de PC cand pers principal zici ca moare si apoi, brusc, apare un ecran mic pe care scrie: u gained 4 lives!", alta a fost: "bah, la tine e ca in filmele SF, sa mor io: Stii, erai in picaj si cum erai tu in picaj asa, a venit o chestie care te-a luat pe sus si ti-a dat un aaavaaaant..", cea mai cool a fost "cine ma? de cine vorbiti? de Ariadna?! care ma? Ariadna "noastra"?! pe bune?!" (se discuta de juma de ora!); "Auzi, daca te faci PR mai vb cu mine? Nu te supara, io te intreb ca am mai patit-o!" (daaaa, ce, daca sunt PR nu mai am voie in club A, sau cum?!); "fataaa, deeci, ca la tine nu am mai pomenit sa se intample cuiva! pe bune!"
So, DO BELIEVE, guys!
Love, Peace, Empathy! Forever Young!