yah 360

Perceptia asupra timpului.... totul se accelereaza si cea mai buna dovada ar fi optinunea mea: Ca sa pot face o curatenie generala, curatenia "de iarna", teoretic, desi fac pariu ca in decembrie iar o sa ma apuce acceasi dambla,ei.. ca sa muncesc in casa mi-am luat "concediu de odihna"... Patetic, daca stai sa te gandesti... Ei, din 5 zile de odihna.. cam o zi intreaga am dormit-o. Asa mi se facu, brusc un dor de somn si lene si-un sictir de toate.. cum nu va puteti imagina.
Si-am mai facut ceva stupid. Si ma confesez voua stupiditatea mea. Adesea spun despre mine ca sunt o femeie ce gandeste ca un barbat si, daca as fi fost barbat.. hey, ce viata!.. nu as face ca amicii mei care plang dupa cate o fata... No, zilele trecute un prieten mi-a provocat curiozitatea. Cum tipa dupa care se tinea el nu-i dadu nici o importanta si am inceput o dezbatere pe tema asta.... Am primit id-ul tipei, am intrat pe id-ul unui tip, un anume Icsulescu si-am inceput sa palavragim. Prietenul sa nu isi vina a crede. Si daca tot vorbeam cu tipa care credea ca sunt un tip (si inca ce tip dat naibii!) am adus discutia despre relatii cu sexul opus. Asa am aflat ca tipa dupa care ii sfaraiau calcaiele chiar stia ca el o place dar ca nu avea nici o intentie sa incline relatia lor catre una romantica, pt ca pur si simplu nu era atrasa de el. Macar s-au limpezit lucrurile... Si atunci mi-am amintit ca eu insami am aceeasi problema cu tipa cu care vorbisem. Ca si pe mine ma agaseaza un individ, si ca, pana la urma, atunci cand o femeie spune "nu", chiar este asa, indiferent ca unora le vine greu sa creada. Ma intreb asadar care idioate i-au invatat pe barbati sa insiste atunci cand nu e cazul?
La inceput de saptamana am avut o alta experienta interesanta de viata. Chiar amuzanta. Cunosc o tanti care e competenta pe treaba ei de luni pana vineri, dar pe parte umana .. nu stiu ca nu o cunosc. Cert este ca tanti avea o problema cu refularea si s-a gandit ca luni dimineata este minunat sa se manifeste deplin (o fi avut un week-end nasool?). Da, dar s-a gandit sa tipe isteric. La mine. Mare ghinion. Nu stia ea, oare, ca la mine nu se urla, nu se tipa, nu se vorbeste tare? Imi plac dezbaterile pro-contra, ma provoaca intelectual certurile. Dar urechile mele aud bine, deh, ce sa fac-asta sunt. Nu i-a pacut ca nu poate tipa la mine. Mi-a zis ca nu o sa mai vorbeasca cu mine. I-am zis ca sunt de acord si i-am propus sa ne scriem biletzele. Eu am inceput sa rad iar ea s-a infuriat. M-a intrebat o prostie: daca nu ii respect experienta profesionala. I-am spus ca o respect enorm pt ce face profesional, dar ca nu tolerez tipetele si, ca, daca chiar doreste sa se certe o poate face la fel de bine si vorbind normal sau, si mai bine, in soapta. Nu inteleg oamenii de genul asta. Care e legatura dintre latura personala si aia profesionala?! Ca om pot sa ignor cu desavarsire pe cineva ca profesional sa colaboram minunat. La fel pot fi prietena la catarama cu cineva pt ca profesional sa fim in mare "star-war". Desigur, o relatie de amicitie sau prietenie face mediul de lucru relaxat, relaxant si placut- parca dai randament mai mare. Corect. Dar asta.. puh! Adica, daca eu port un mare respect profesional cuiva, ar trebui sa suport ceva ce nu imi place in contextul unui comportament de viata particulara?! Neee. One of my rules: never kiss asses.