yah 360

Azi am luat salariul... Apoi.. Apoi a trebuit sa ii scriu ceva, iata ce:

Draga salariule,
A trecut mult timp de cand nu te-am mai vazut. Ce s-a intamplat cu tine? Imi dai impresia ca ma ocolesti. Suna ciudat si trebuie sa recunosc, dar am nevoie de tine si sper sa te vad cat mai curand.
De data asta, sper sa stai mai mult de 2 zile in portofelul meu. Ceea ce-mi aminteste de momentele in care zburdam fericiti prin Mega Image sau Billa, iar eu aveam frigiderul bagat in priza.
Dar cum timpul nu-mi mai permite, ma tem ca trebuie sa inchei.
Cu drag,
Un sclav
P.S.: Sper ca ai mai crescut...

yah 360

uneori......
Uneori te pocneste informatia peste ochi si in cateva secunde iti dai seama ca ceea ce credeai despre tine nu este valabil decat in parte. Azi am constientizat pt prima data de buna voie si nesilita de nimeni ca in spatele starii de floricica ascund si niste spini... Probabil ca nu degeaba am ales ca pseudonim "blue rose". Azi am avut pt prima data curaj sa imi privesc in ochi cealalta fatza: frustrarile, supararile, furia inabusita, dorintele nerealizate. Am stat fata in fata cu mine insami si, pt a nu stiu cata oara, mi-am spus: "No, ce sa ma mai fac cu atata EU?" Am vazut cum imi doream sa fac mai multe desi, fizic vorbind nu fusese posibil; am vazut cum voiam sa am o experienta pe care, de fapt, nu avusesem ocazia sa o capat... M-am speriat de mine: Cum, eu? Care afirmam ca sunt linistita si impacata puteam sa ascund atat de multe frustrari?! Daaaaa. Raspuns onest. Si de ce? Pta ca la un moment dat nu am vrut sa accept schimbarea de "planuri" si "prioritati" din viata mea. Pt ca incercam sa obtin de la mine imposibilul. Candva prietenii mi-au spus, toti, ca eram tare pretentioasa. Raspundeam ca cer de la altii exact cat cer de la mine insami. Da, oki, dar nu am vrut sa vad ca uneori ceream imposibilul! Apoi, ca sa nu ma plang, ma prefaceam ca accept... dar era o simpla minciuna. Dorinta ramanea, nici nu imi propuneam sa fac ceva in viitor si ramaneam frustrata ca nu realizasem ATUNCI. Pe acest fundal incercarile de armonizare.... Si dupa un timp stiti ce s-a intamplat? Corpul meu a zis "Bai, STOP, in puii mei, ca ma distrugi! tu vrei armonie da' nu te uiti la tine. Nu mai vreau sa lucrez pana nu devii constienta. Got it?!" Si-am inceput "auch, coloana, auchi-inima, auch.. Iar palmele, cu campul ala mare care facea "zdrang" cu i.e.-uri, simboluri si nu numai... ei bine, palmele s-au dezactivat total. Acum cateva zile era o atmosfera incarcata in sufragerie. Dau cu un simbol si vad simbolul absorbit intr-o "smth" neagra. Incerc de cateva ori.. pauza totala. A trebuit sa apelez la "aromatoare cu functii de purificare", chestie pe care nu o mai facusem de mult..
In week-end am facut exact ceea ce aveam nevoie: m-am intors la scoala, mi-am schimbat clasa ducandu-ma unde aveam nevoie... Palmele mi s-au reactivat si, in sfarsit am revenit pe "drumul meu"... incantator....

yah 360

Ce Craciun magnific... tot ce mi-am dorit era o zi "pt mine".. o zi de intreaga poezie...
Si-am avut, vorba ceea dupa "sufletu' omului", in cazul de fata al "oamei" :)) Da, nu-s modesta, dar nici n-am fost vreodata... Hehehehe...
Dar sa va zic cu Craciunul...
In primul rand am vrut sa iau cate un mic "ceva" celor din familie si prietenilor de familie pe care i-am ignorat cu desavarsire de 2 ani de cand is eu "on my very own".... Stand si calculand, la centima, urmand sfatul prietenei mele de environment, am ajuns la concluzia ca era intr-adevar o minune daca imi ramaneau bani de transport ca sa imi misc fundul pana la si de la servici. Lol, but i did spent. Culmea ca inca nu am apucat sa imi vad prietenii de familie, ca, vorba ceea e "o data in an" si i-am lasat linistiti si nici ei n-au dat in branci sa imi strice un eventual program. Deh, eu i-am invatat asa. Doi ani nu am fost acasa de sarbatori si nu stiu care, in locul meu, ar fi avut nervii pt asta. Eu nu. Si am facut ce stiu mai bine, mi-am bagat picioarele si m-am tirat... doi ani la rand. Anul asta am vrut acasa. Nici mie nu mi-a venit sa cred, dar exact asta imi doream... Am stat cu tata de vb, apoi am mers impreuna la bunica-mea... Ce mai! Craciun in familie. E ceva nou pt mine sa imi pun o masca sociala. Dar bunica-mea asta cere. Suntem bune de film.. Vorbim doar atat cat sa nu ne calcam pe bataturi reciproc, suntem politicoase si pline de grija reciproca. Amandoua stim ce ne poate pielea. Din nefericire, ea nu stie sa poarte o batalie pe fata, si tot ce face e sa vb pe la spatele meu si sa o monteze me matusa-mea. Eu stiu. Daca imi sare tzandara le zic exact ce am de zis si iar plec pt ca apoi sa ma intorc la Sf Asteapta. Iar ele stiu. Acum am schimbat tehnica. Am devenit diplomat- chiar tort diplomat! Lor le place. Acum imi zic sa trec mai des. Si, astfel, a fost bine de Craciun. Am putut sa imi vad Sanziana. La 4 ani juma'te copila gandeste matur. Tata ii plange de mila. Eu zic ca ii va prinde bine in viata razboiul de acum. Tot mai sper sa imi permit sa o iau la mine la un moment dat. Si-o sa imi utilizez toata forta de convingere pt asta cand va fi clipa. Finuta mea cea dulce... Hehehe. Nu putea sa imi spuna ca isi ia batai de la bunica-mea, insa a gasit o gluma, in care sa imi strecoare acest adevar. Am inlemnit. Bunica-mea radea cu pofta de "gluma" copilei iar eu nu stiam.. cum sa o iau in brate.... Cum sa consoleze o clipa un chin zilnic?! Dar Sanziana mea intelege... Bunica-mea mi-a spus cum "copilul" imi ia apararea atunci cand aude ca intru in gura ei si a matusa-mii. Ar trebui sa gasesc un mod in care sa ii soptesc Sanzianei-Speranta sa nu comenteze cu voce tare ca sa evite caftelile. Sa o invat sa comenteze in gand. Ar fi mult mai protejata... Daca eu abia acum invat ce inseamna sa fii "diplomat" fiica-mea-spirituala va stii din vreme. In ciuda a tot, Craciunul a fost magnific: ne-am vazut, am vorbit, am putut sa ne rasfatam un pic. E tot ce conteaza. Iar timpul... Timpul e de partea noastra, pana va ajunge Sanziana in scoala generala, apele se vor fi linistit. Nu stiu cum, dar stiu asa.
In orice caz, dupa-amiaza de Craciun petrecuta cu Gena a fost mult mai placuta si mai "de casa". Nu imi puteam dori mai mult. Dar a venit si mai mult. Cum sa nu? Dar asta va zic alta data.
Azi am citit, am aplicat pt prima data o meditatie dinamica... Dintre meditatiile lui Osho. Marturisesc ca pana azi n-am avut curaj, don't know why. Culmea ca mi-a placut! In loc s fie o simpla meditatie, la final (tocmai ce apunea soarele iar cerul era o combinatie sublima de albastru, rosu si portocaliu) imi venea sa tzuc apusul de frumos ce era! Am fost f bine dispusa, si iar am citit, am vazut un film, super... si timpul s-a extins si le-am facut pe toate cum nu ma asteptam nici eu.
Azi am vazut un film cu adevarat interesant. "The Secret". In genul lui "what the bleep do we know", filmul vorbeste despre abilitatile noastre mentale. Chiar merita vazut. Il recomand cu caldura. Am facut rost, cu mare rabdare, de Babilon, dar nu l-am vazut pt ca pare super-serios iar azi nu aveam nici un chef de filme cu teroristi si alte alea. Da, bine, am vazut si din Happy Feet, dar nu avea finalul :( Hehehehe, lasa ca s-o gasi vre-unu mai intreg la cap sa traga si el tot filmu'. A, da, cu drepturile de autor. Filmele au aparut pe piata, la Happy feet cred cred ca o sa merg la cinema. La "the secret o sa imi trimit toti prietenii, asa ca..."what the bleep". Don't we know.. ?!
Si acum cateva minute mi-am tras si launchcast radio.. Din pacate astia sunt tampiti. Ma lasa sa selectez ce "pe cine" vreau sa difuzez, dar nu ma lasa sa selectez melodiile. Is cu capu'. Macar sa fi pus muzica de la mine din calculator... Si ce muzica.. Ma autolimitez la 19 giga de muzici.. restul bag pe cd-uri.. Dar acum, pt ca ascult mai variat ca niciodata mi-am creat fisiere si pe alte partitii decat cea de lucru.. (bai, sa stiti ca difuzeaza astia muzica buna- normal eu am ales- dar ziceam de combinatii.. hai ca merge! dati-mi un rate.. )
Nu v-am zis ce am citit. Pai niste cursuri.. Unele le-am recitit, altele- multumesc prietenilor- nu le stiam, desi culmea tot de la snspa erau. Adica astia dau examen la "Strategii de relatii publice" doar la master?! Pai ce papuci faci cand termini facultatea si te angajezi? Inveti la locu de munca sau cum?! Ce idiotzi! Voiam sa dau si io examenu asta! Whadda fak?! Apoi cartea de mk pe care n-o terminasem. Apoi am citit pe apucate (intre "tehnici de tedactare in PR", "Relatiile cu Presa", "Biroul de presa" si "Planul de afaceri" am mai gasit si momente "beletristice" de genul..) "Comunicarea cu personalitati dificile" - only God Knows cata nevoie o sa am de asta!-, "Curajul" (f putin din asta) si am inceput "Libertatea"-Osho, logic. In rest am citit la mailuri... Bey, deci am avut o zi linistita, senina.. Ce spuneam la inceput, ca pe sufletelul meu. In plus am ascultat la Adriana Mezzadri in disperare. Nu m-am putut satura de album...
Da' hai, ca-i tarziu si maine ma duc la job... gtg2bed..

yah360

Inainte de orice incep cu o rugaminte... Mare rugaminte la voi, cei ce va mai aruncati un ochi pe-aici... Caut carti (in format electronic, ca fizic.. Mai am 3 prieteni care asteapta sa ne vedem pt a le inapoia cartile.. Iar cartile lor asteapta ca eu sa am timp...). Am mare nevoie de carti despre PR si managementul de proiect. Cel mai tare ma intereseaza planningul si strategiile. Si am ramas cam in urma cu ultimele tendinte. Nu am nevoie de teorie pura ci de cazuri analizate/ explicate. Teorie am suficienta, unde au dat-o in bara altii vreau sa stiu, ca sa nu o iau pe urmele lor. Stiti ca din punctul meu de vedere lectura precede experienta de viata?
Iar am o durere de juma de falca cu tot cu jumatea de gat aferenta... M-am drogat cu un antibiotic si cu algocalmin insa totul a inceput cu senzatia ca nu pot inchide gura de durere la atingerea unui molar dement (adica de minte, dar e molar, deci e dement)... Si tocmai cand am avut si eu o zi relaxanta... Si eu m-am mirat! Sa te relaxezi in timp ce lucrezi pt ca faci ceva placut- ei, asta e un lucru bun.
Astazi, pe mine si pe o prietena- o colega ce va pleca din firma, ne-a lovit nostalgia. Rau de tot. Normal ca totul devenise un trecut acoperit cu voal roz, in care ne aminteam... De serile cand inghetam de frig in statie- da, dar inghetam impreuna, ne povesteam impreuna, ne puneam gandurile si trairile la comun, De diminetile in care eu intarziam sistematic, de povestile "noastre", de oameni si intamplari..
Ma gandesc ca trecem prin diverse locuri, pastram de-acolo ceea ce ni se potriveste si mergem mai departe.... Invatam, crestem, ne mutam undeva potrivit felului in care am devenit, stam putin, asimilam si iar ne urnim... Ma uitam la mine si la oamenii ce-au ramas "pe-aproape" de atatia ani... Pate ca invatam si uitam, poate ca la un moment dat ne intrebam si noi, aruncand o privire in trecut, ce naiba om fi cautand acolo (in acel moment, in acel loc), poate ca intelegem sau poate ca nu... Si totusi, dincolo de orice... raman legaturile pe care le construim cu ceilalti. Iar aceste legaturi sunt in concordanta cu sufletul nostru, cu ... Stiti ce spun.
Azi de dimineata, voiam sa ascult ceva, dar nu muzica. Aveam pe ipod teatru "radiofonic"- Coelho- "Alchimistul". Un rahat de carte de 2 lei care s-a vandut in nestire. De ce? Pai mi-a picat informatia cand tocmai constatam cat era de puerila. Coelho are meritul universal de a reaminti oamenilor ca au un sufet... Usor, incet, ca la tampiti! Odata pierdut in cotidian, omului ii "trece" si de suflet si de iubire universala, si de toleranta si de toate. Cand are, omul, deadline si tre sa faca aia, ailalta, cealalta si inca vre-o doua treburi pe langa celelalte... Nu mai are nicio disponibilitate sa inteleaga... sa simta... Si atunci trebuie sa vina unul, ca ziaristu' lui Peste- Coelho- sa traga omul de maneca. Creaza un personaj limitat care cauta aur si-l pune sa descopere, in loc de bogatie fizica "sufletul lumii" si limbajul universal al iubirii simple si (concomitent) complexe. Banuiesc ca cineva trebuia s-o faca si p-asta.
Doamne, m-a tampit algocaliminul... musai trebuie sa dorm!
Va spun concluzia serii. Am 26, ma simt ca la 40 (algocalminu-i de vina, ca firele albe nu conteaza). Am vazut multe dar nu destul. Nu ma mira nimic pt ca totul e posibil. Si totusi, oamenii reusesc sa ma mai surprinda. Am invatat un pic, dar nici pe departe cat ar fi trebuit (nici propriile-mi lectii, nici din ale altora, nici profesional, nici altceva). I'm dumb as ass, but not an idiot. Din tot n-au ramas decat legaturile stabile, bazate pe dialogul de la suflet la suflet. Si chiar si acesta e un paradox, pt ca sunt solitara. Nu mai stiu cine a fost prima persoana care mi-a spus ca sunt un introvertit care iubeste socialul... Dar a zis-o bine. Sinteza stiti care ar fi? oceanul... picatura... picatura care se intoarce in ocean... si pana la ocean mai este un drum atat de lung. Si "ce departe-mi sunt toate!" (hmm, ya, well, sa ma fi anesteziat algocalminul in asa hal?! Ney, just me.. I am... this is everything i need 2 know)

yah 360

Azi, inainte de pranz, pe la un 11, au venit in biroul de vanzari unde ma aflu, doua batrane. Mai fusesera candva, imi aminteam vag de ele… Fusesera in toamna, cand toata lumea era care in concediu, care prin tara, care super-ocupat, ca era campanie, cerand carti pt nepotii lor in numar de 3 si rasfirati prin tara. Le pusesem sa faca o cerere. Nu ma intrebati unde e cererea aia pt ca nu mai stiu si imi amintesc scrisul marunt si dezordonat. Mi-a ramas in minte din cauza altui fapt: in loc sa ceara strictul necesar pt fiecare din cei 3 nepoti se intinsesera la cam tot ce publicam noi pt scoala primara: manuale, caiete, dictionare, ….. Poate de aceea am ridicat un pic din sprancene a suspiciune. Aspectul si vaicarelile lor, plus faptul ca miros ingrozitor a vechi imi creaza, aproape incontrolabil o senzatie de greata si respingere. Si mi s-au parut false. Nu, nu in totalitate false, ci.. asa.. ca un plus de machiaj care accentueaza trasaturile, si pe care il folosesc tocmai pt ca ii cunosc efectul. Banuiesca ca intre cei sensibili si irationali fac ravagii. Nu si in fata mea. Ca sa ma intelegerti… Povestea lor este situatia a sute de copii din satele romanesti. Ma gandesc… Dintre toti oamenii pe care ii cunosc, romanasi in Romania, doar 2-5 familii sa aibe un nivel de trai de bun simt. Restul… ca si mine, oameni care-si planifica si ultimul leu pe “dari” si care se bucura ca niste copii cand isi permit un maruntis, o iesire, o carte, ceva (musai ceva fizic, cu volum si textura) sa le aminteasca pt ce muncesc. Si-apoi le vad pe aceste femei. Una din ele imi spune ca a lucrat in facultatea Politehnica si m-a intrebat de 3-4 ori daca seful meu (pe care il astept sa iasa dintr-o sedinta ) este inginer. Apoi imi amintesc, nu stiu de ce, de un batran pe care il vazusem intr-o seara cand iesisem (eveniment!) cu prietenele in Fire iar a doua seara, il vazusem cersind la universitate. Un stil de viata. “Cere si ti se va da” credeam ca se refera la dimensiuni metafizice… Imi amintesc de copii saraci ai tarii, ma uit la babe si imi dau seama de ce le displac. Pt ca cer. Am fost de multe ori in situatii sub-limita. N-am cerut niciodata de poamana. Nici chiar atunci cand…. Deci de-asta. Ma uit cum una din batrane face “pressing” (“lobby”?!) si cere sa vb cu directorul. Cu cat asteapta cu atat ma studiaza mai atent de parca simpla mea prezenta ar putea face ceva pt ea, sau ar putea sa ii opreasca asteptarea. Eu…. Daca ar fi dupa cu acelasi tupeu cu care ea cere sa i se dea carti eu as intreba-o ce ofera in schimbul cartilor, as intreba-o daca ar lucra.. nu stiu, simbolic, o zi sau doua pt cartile acelea. Ma intreb, ar face-o?! No, bun.. Ele-s aici de 40 de minute, mama ei de sedinta nu se mai termina de zici ca mai infiinteaza o firma Aaaa… nici chiar asa, dar sunt eu satula de ele, ele satule de mine pt ca au impresia ca stau aici degeaba si ca il ascunde cineva pe sefa-meu prin birouri (ori prin buda, mai stii?!) de teama lor… Eu m-as ascunde. Nu de teama. De miros. Hai, ma duc sa fumez ca imi sar ochii de asteptare.

" Orice prost poate sti. Scopul este sa intelegi."

Albert Einstein

yah 360

Chiar ca: "ce sa ma mai fac cu atata EU?"...
Prezenta mea acasa (acasa... hmmm.... i love iti 2 much 2 sell it even if it's required, so .. imagine!) inseamna: cani de (la) cafea, cesti de (la pepsi- nu e o reclama , chiar nu as recomanda nici inamicilor mei!), haine imprastiate in spatiul meu de lucru (sufragerie, plus haine de casa la mine in dormitor), chistoace pe marginea chiuvetei din buda (2), in scrumierele (2) folosite sincron.... Ca la hotel: vin, dorm, plec, revin, dorm, plec... Ca in viata, ca in relatii, ca in orice.. un calator! Eu!
Vin de la concert de la Mache... Dragutzel, dar cam golutz.. Puii mei, astia n-au facut mediatizare, nu inteleg.. Era totusi festival de folk (dupa mine cea mai cool sala ramane Casa Eliad si nimic nu ii poate imita atmosfera intima, usor legata cu noptiunea de "bodega boemian-moderna, cu chelnerii care vin din "an in Pasti", cu imaginea lui Vali Sterian suparaveghin din umbra de ti-e si jena sa canti fals...). Revenind: Oricum Ovidiu Mihailescu (prins in trafic pana la un moment dat) e super-tare.... Omul asta are si talent si charisma: atitudinea lui e cea care te face sa canti, iti vine sa tzopai... simti ca traiesti si ca iti folosesti si creierul cand canti. O sa incerc sa va spun, la final, cum a facut-o si el, cum e sa fii "Tanar si Liber"... Mache si Radu au fost OK, desi chitara lui Mache trecuta prin patanii voia ea sa falseze iar el a facut-o sa cante cum voia el, iar Radu a fost la inaltime. Mi-a placut inclusiv vestimentatia lor de casual business care arata clar la Mache "bah, io vin de la munca" iar la Radu costumul si cravata erau tari de tot. Desigur nu pot intelege.. Oamenii au impresia ca atunci cand iti castiga sufletelul de partea lor cu o chestie pot inceta... Nu e corect! Noi chiar voiam "in padurea cu alune!". Ovidiu in schimb a inteles cum stau lucrurile si ne-a cantat-o pe "lili" careia i se vad bichinii si asta dupa un Ilie in care ne regaseam toti de acolo (cand o sa apara, ascultati-o ca merita 100%).
Iar dupa folk am ajuns intr-un club de trance unde a fost muuult mai oki decat ma asteptam... M-am lafait ca acasa. Mi se facuse somn, pers cu care eram voiau sa mai stam, asadar am decis ca o sa adorm ce papucii mei... Din fericire am plecat in timp util cat sa ajung sa adorm acasa... dupa ce termin aici....
Tanar si Liber (ca mine ... yeee!)
Nu-mi trebuie lucruri de mare valoare Mi-ajunge un colt de caldura sub soare Un petec de iarba dansand, fara vant Si tanar si liber sa fiu pe pamant
R:Hei, hei, hei, tanar si liber Hei, hei, hei, aici pe pamant Hei, hei, hei, tanar si liber Hei, hei, hei, sa beau si sa cant Nu-mi trebuie palate cu oglinzi de cristal Si nici n-am nevoie de vreun piedestal Ma doare minciuna mai rau ca o rana Ma bucura marea si vantul de seara
R Culorile tale alearga prin mine Esti tanar sau nu esti, depinde de tine Si-atat cat mai pot sa traiesc si sa cant Tanar si liber e visul meu sfant
R Nu-mi trebuie vorbe, lozinci si sabloane Nu-mi umpleti fereastra cu grele obloane Lasati-ma liber cat pot sa traiesc Lasati-ma tanar cat pot sa iubesc
R Lasati-ma verde ca pomii de vara Lasati-ma rosu ca cerul de seara Lasati-ma totusi asa cum vreau eu Si n-am sa ma plang sa sunt tanar mereu
Stiti la ce foloseste chiar su un blogg, adica un jurnal-editorial?! Pica fisa!
Mai tineti minte cand va povesteam de visele cu cafteli ? Mai tineti minte ca ziceam ca sunt fetze cunoscute? Stiti prin ce trec eu, psihologic, de o saptamana?! A naibii saptamana.. prevad un "continue". Nu mi s-a mai intamplat din facultate ca in mijlocul unui debate sa raman fara argumente. In fata lui "faci asa, pt ca asa vreau eu!" ( si nu vreau eu sa iti las libera personalitatea sa se manifeste- gand nerostit) m-am trezit cam fara aparare/ argument. Brusc am privit distant la "that smth" (ca nu era fiinta si nici OM- "om" e o silaba sfanta, ce papuci la tava!)... Si am facut ceva urat. Bine, asta mi-am dat seama tarziu. Am facut (io) cel mai marsav lucru intr-un debate, brusc, necontrolat. Mi-am auzit cuvintele cum s-au transformat cu o voce candida in atatc la persoana. Cam asa: "bla-bla- ba-bababarararada..." - "Ai matreata...". LOL. Colega mea a ramas paralizata. S-a uitat la mine ne-venindu-i a crede. EU insami m-am uitat in mine si am dat de un sentiment de mila fata de "that smth", pt ca saracu something nu era si el CEVA. Si avea si matreatza... Apoi mi-a venit sa rad fiind pusa pe sotii... Daca tot incepusem... Deci... Ce sa ma mai fac cu atata EU?!