yah 360

Lumea aceasta este un loc minunat!
Daca nu ma credeti.. think again!
Azi de dimineata stateam in statie..
Vad o femeie traversand.. Mi se parea ATAT de familiara de parca as fi cunoscut-o dintotdeauna.
Mi-am mutat privirea savurandu-mi cafeaua luata de la chiosc in combinatie cu tigara.. Gustul dulce si cel greoi amestecandu-se in mine, trezindu-ma la realitate. Autobuzul nu venea. Ma gandesc "o sa vina cand o sa imi termin cafeaua, normal", pt ca asa se intampla de fiecare data...
Vad cum vine autobuzul. Nu reactionez.
Cand ajunge in statie vad ca era, oricum ticsit cu lume. Cei din statie se agita pt ca nu pot urca. Nici nu ma sinchisesc, stiu ca va veni un autobuz, in care voi avea "locul meu"- dupa ce termin de salutat dimineata.
Ma asez pe gard topindu-ma la soare si la vantul racoros- matinal, ce ma face sa ma gandesc la Muntele Rosu si la o discutie avuta aseara. Da.. aseara am stat la o discutie pana la 5 dimineata si am terminat-o adormind in fotoliu. :)
Brusc, ma trezesc fatza in fatza cu femeia pe care o vazusem mai devreme: "A trecut vre-un 122 de cand astepati dvs.?"
Ma uit si o admir.. Are undeva pe la 40 de ani, emana ceva soft si luminos, drag si familiar.. Nu stiu ce e. Dar imi place. Vreau sa vb cu ea. Clar, de cand o vazusem traversand!
"Din cate imi amintesc, nu, dar nu pot spune sigur." O las in pace. Sta langa mine. Remarc ca are ceva albicios pe obraz. "Iertati-ma, dar aveti pe obraz.." Ma intrerupe. "Crema! Am uitat! Mai am?!" E plina de viata desi imi pare calma pe dinauntru.. e SENINA. De-asta! Si eu eram la fel! Ii mai indic 2 locuri unde crema nu intrase bine in piele, apoi imi amintesc ca am oglinda la mine.. I-o dau sa se uite. Se aranjeaza. Se uita la mine, eu la ea. Imi spune ca are ora si trebuie sa ajunga la timp. O intreb ce preda si unde. Matematica. La Facultatea de Matematica. Oho, total paralel!
Nu ma pot abtine: "aveti un chip tare familiar mie dar nu-mi pot da seama de unde.."... "Si eu am impresia ca te cunosc!". Pe unde umblii?"
"Hmm, sa vedem.." si incep: facultatea de comunicare si pr- nu, cursuri de medicina alternativa- nu. Fac o ultima incercare:
"Atunci doar daca mergeti la concerte.." Raman paf cand imi raspunde "Da!"
"Muzica clasica?" - "Da!"
"Folk?" - " DA!!!!"
Si incepe plina de insufletire: "Ce are Socaciu de poarta chestia aia pe cap?!?!"..
Am inceput sa discutam despre folk, procesul de predare, scoala de acum cativa ani vs ce se intampla acum.. S-am vb pana mi-a venit autobuzul....
Ajung la metrou..
Un "unu'" are o tablitza "Ajutati.... bla-bla.. spondiloza.. Dumnezeu sa va binecuvanteze!" Creierul meu proceseaza ceea ce retinuse: " Ajutati- Ma leshi?! Spondiloza?- hmm, o sa ma uit la tine! God bless you!"
De ce "God Bless" imi suna mai aproape si mai exact decat "binecuvanteze"? Poate din cauza ca "Sa ai o zi luminoasa!" mi se pare un "cuvant de bine", adica "binecuvantare". In acelasi timp percep divinul ca avand un alt soi de blessing. Na, vezi?! Blessing!
Ma "uit" la nenea cu spondiloza. In bilet zicea ca era vb de un accident de masina. Remarc ca da avea un mega-blocaj, dar instantaneu "pica": "cauza" nu era accidentul invocat. Mi-am zis ca ori sunt "cu capu'", ori am accesat CS (cauza suferintei). Oare care o fi fost?!
Banca pe care stau e relativ libera. La fel si altele. Se deschid usile si un tip masiv intra in viteza si se repede la locul de langa mine. Nici macar sa lase un scaun liber "intre" cum face lumea in mod normal.
Ma gandesc: "Alt loc nu-ti gaseai frate?! Din tot spatiul asta venishi langa mine. De ce?!" Si il vad ca rasuceste palma in sus si "vaaad". Mai sa ma unfle rasul. Deci de-asta! Se juca cu o energie aurie. A ridicat-o la vre-o 10 cm de palma apoi si-a retras-o. Ma amuz in sinea mea, rasucesc palma si ridic flacari energetice in aer pe care le retrag apoi. Il vad ca se uita cu coada ochiului, mirat. Acum se putea amuza si el, in vreme ce io ajunsesem la destinatie.

Faza. Acum cateva luni am aruncat o fraza in aer unui prieten pe care il admir si respect tare mult. Discutia a fost ceva in genul: "Bai, Ariadna, nu ai chef sa procedezi asa, uite.... bla-bla?!"
Si-i zic: "Mai, daca o sa gresesc actionand asa.. o sa ai tu chef sa imi intinzi o mana de ajutor, in felul X ?!" Azi s-a intamplat felul "X". Si mi-am amintit de discutia de acum cateva luni...
Deci, lumea este o minune, tocmai pt. ca Este!