Indragostita de parcul Carol!
Pana azi nu am ajuns in parcul Carol decat de 2 ori si nu am stat decat pe aleea principala.. mi s-a parut un parc "comercial", fara "suflet...
AZI... Azi m-am intalnit cu o prietena la o sedinta de reiki... Eram intr-o alta stare. Iar prietena mea era si ea pregatita pt o discutie de la suflet la suflet mai mult decat una intelectuala. Cand am intrat m-a "poc!". Era SUUPEEER! Am intrat pe undeva unde era o mica fantana, pasul mi s-a oprit pe pamant, in timp ce ascultam clipocit de apa.. si ceva in mine a facut un declick... Atentia si-a mutat centrul.. Copaci infloriti, lume multa dar care nu ma deranja. Soare, mult soare si vantul primavaratic... Mirosea a flori, a iarba, a copaci in floare.. Magnific.. Ca o intreaga simfonie de culori si izuri.. Mi-am gasit locul la o stanca din care tasnea apa.. Am facut poze pe stanca pe care am escaladat-o cu deliciul cu care un copil descopera ceva frumos si placut. Apoi am gasit un copac batran, urias, o tulpina din care crescusera de fapt doi copaci.. Nu am rezistat sa nu ma urc in el.. Hehehehe, la un moment dat m-am pus in calea unor furnici care treceau si peste mine, considerandu-ma parte din trunchi- ok, intr-un fel aveau dreptate, eram imbracata in verde... Am mers prin parc pe oriunde percepeam ca imi gasesc linistea... Si au fost multe locuri... Pana la urma noi doua am gasit un loc mai linistit si mai ferit pe marginea apei.. Evident m-am simtit in elementul meu: m-am descaltat si am stat sa ma incarc la.. tot!
Aveam in spate copacul de care ma sprijineam (lemn), talpile pe pamant (da, pamant), in fata ochilor lacul (apa) si, din fata mea, pe deasupra copacilor se oglindea in lac soarele (foc) Vantul adia dinspre soare si lac... Nu imi mai trebuia nimic.. aveam tot ce imi puteam dori.. Simteam pamantul la talpi, picioarele si chipul scaldate in soarele care ma incalzea, copacul ma proteja, vantul adia incet aducand liniste peste mine/ in mine... Ochii priveau lumina in apa.. Apoi cerul senin, cu norisori albi si pufosi asa cum imi place mie.. asa cum este viata... Si stateam acolo - copil-femeie rasfatata de natura intreaga, vazandu-ma in acel loc pe mine, minuscula, intr-un loc minuscul, pe o planeta minuscula, intr-un univers minuscul din multe universuri.. iar starea mea sufleteasca era cat cerul, cat universul, cat mai multe universuri, mai... Ganduri? Hmmm, care ganduri? Doar lumina, caldura, adierea.. Atat!
Intr-o ora eram "as good as new"- asta dupa ce dimineata ma tarasem in 4 labe dupa pastilele de calciu, caci de ieri dupa amiaza si pana azi la pranz plutisem incapabila sa imi revin... Cand m-am simtit perfect echilibrata am inceput reiki.. De altfel ma uimise f tare ceea ce mi se intampla, caci in ultimele luni nu mai stiam cum e sa nu te poti tine pe picioare de ameteala. Si mi-am facut mea culpa pt neglijenta de a nu avea in casa fiole de calciu... Stiam ca imi rezolvasem problemele, dar am ignorat uneori suprasolicitarea. Nu faceti ca mine, ok? Sau.. descoperiti oaze...
Cand ne-am terminat treaba, iar soarele isi lua la revedere de la noi, s-a lasat oarecum rece.. Picioarele mele au spus multumiri tacute aerului si pamantului.. Sufletul meu era recunoscator intregii zone pt binefacerile primite... Simteam nevoia sa multumesc pt gasirea acestei oaze, poate pt ca ma simtisem exceptional, venisem obosita si plecam odihnita. Era mai mult decat sperasem! Prietena mea m-a intrebat daca mergem "la o bere"- un vechi ritual de-al nostru. Dar asa nu aveam chef de bere... Ne-am retras la o ceasca de cafea palavragind prostii ca intre femei si incheind astfel o dupa-amiaza linistita si senzationala...
Seara m-a sunat o prietena cu care vorbisem dimineata si despre starea mea.. Mi-a zis: "Dar vad ca ti-ai revenit!" Daca se auzea la telefon... Inseamna ceva! I-am spus: "Oh, DA! Am descoperit parcul Carol si m-am indragostit de el!" Adica de starea pe care mi-am gasit-o acolo. Ei, ea stia deja si s-a amuzat de efectele vizibile pe mine.. ;) Prietenii stiu de ce!
Imi pare rau ca nu am inca un blue tooth ca sa postez poze din parc.. Dar vin ele in curand!
Si daca as putea sa va transmit ceva din linistea dobandita pe cand stateam acolo, as face-o cu mare drag!
Seara frumoasa si sa incepeti maine o saptamana plina de succese si cu stari minunate!
Pana azi nu am ajuns in parcul Carol decat de 2 ori si nu am stat decat pe aleea principala.. mi s-a parut un parc "comercial", fara "suflet...
AZI... Azi m-am intalnit cu o prietena la o sedinta de reiki... Eram intr-o alta stare. Iar prietena mea era si ea pregatita pt o discutie de la suflet la suflet mai mult decat una intelectuala. Cand am intrat m-a "poc!". Era SUUPEEER! Am intrat pe undeva unde era o mica fantana, pasul mi s-a oprit pe pamant, in timp ce ascultam clipocit de apa.. si ceva in mine a facut un declick... Atentia si-a mutat centrul.. Copaci infloriti, lume multa dar care nu ma deranja. Soare, mult soare si vantul primavaratic... Mirosea a flori, a iarba, a copaci in floare.. Magnific.. Ca o intreaga simfonie de culori si izuri.. Mi-am gasit locul la o stanca din care tasnea apa.. Am facut poze pe stanca pe care am escaladat-o cu deliciul cu care un copil descopera ceva frumos si placut. Apoi am gasit un copac batran, urias, o tulpina din care crescusera de fapt doi copaci.. Nu am rezistat sa nu ma urc in el.. Hehehehe, la un moment dat m-am pus in calea unor furnici care treceau si peste mine, considerandu-ma parte din trunchi- ok, intr-un fel aveau dreptate, eram imbracata in verde... Am mers prin parc pe oriunde percepeam ca imi gasesc linistea... Si au fost multe locuri... Pana la urma noi doua am gasit un loc mai linistit si mai ferit pe marginea apei.. Evident m-am simtit in elementul meu: m-am descaltat si am stat sa ma incarc la.. tot!
Aveam in spate copacul de care ma sprijineam (lemn), talpile pe pamant (da, pamant), in fata ochilor lacul (apa) si, din fata mea, pe deasupra copacilor se oglindea in lac soarele (foc) Vantul adia dinspre soare si lac... Nu imi mai trebuia nimic.. aveam tot ce imi puteam dori.. Simteam pamantul la talpi, picioarele si chipul scaldate in soarele care ma incalzea, copacul ma proteja, vantul adia incet aducand liniste peste mine/ in mine... Ochii priveau lumina in apa.. Apoi cerul senin, cu norisori albi si pufosi asa cum imi place mie.. asa cum este viata... Si stateam acolo - copil-femeie rasfatata de natura intreaga, vazandu-ma in acel loc pe mine, minuscula, intr-un loc minuscul, pe o planeta minuscula, intr-un univers minuscul din multe universuri.. iar starea mea sufleteasca era cat cerul, cat universul, cat mai multe universuri, mai... Ganduri? Hmmm, care ganduri? Doar lumina, caldura, adierea.. Atat!
Intr-o ora eram "as good as new"- asta dupa ce dimineata ma tarasem in 4 labe dupa pastilele de calciu, caci de ieri dupa amiaza si pana azi la pranz plutisem incapabila sa imi revin... Cand m-am simtit perfect echilibrata am inceput reiki.. De altfel ma uimise f tare ceea ce mi se intampla, caci in ultimele luni nu mai stiam cum e sa nu te poti tine pe picioare de ameteala. Si mi-am facut mea culpa pt neglijenta de a nu avea in casa fiole de calciu... Stiam ca imi rezolvasem problemele, dar am ignorat uneori suprasolicitarea. Nu faceti ca mine, ok? Sau.. descoperiti oaze...
Cand ne-am terminat treaba, iar soarele isi lua la revedere de la noi, s-a lasat oarecum rece.. Picioarele mele au spus multumiri tacute aerului si pamantului.. Sufletul meu era recunoscator intregii zone pt binefacerile primite... Simteam nevoia sa multumesc pt gasirea acestei oaze, poate pt ca ma simtisem exceptional, venisem obosita si plecam odihnita. Era mai mult decat sperasem! Prietena mea m-a intrebat daca mergem "la o bere"- un vechi ritual de-al nostru. Dar asa nu aveam chef de bere... Ne-am retras la o ceasca de cafea palavragind prostii ca intre femei si incheind astfel o dupa-amiaza linistita si senzationala...
Seara m-a sunat o prietena cu care vorbisem dimineata si despre starea mea.. Mi-a zis: "Dar vad ca ti-ai revenit!" Daca se auzea la telefon... Inseamna ceva! I-am spus: "Oh, DA! Am descoperit parcul Carol si m-am indragostit de el!" Adica de starea pe care mi-am gasit-o acolo. Ei, ea stia deja si s-a amuzat de efectele vizibile pe mine.. ;) Prietenii stiu de ce!
Imi pare rau ca nu am inca un blue tooth ca sa postez poze din parc.. Dar vin ele in curand!
Si daca as putea sa va transmit ceva din linistea dobandita pe cand stateam acolo, as face-o cu mare drag!
Seara frumoasa si sa incepeti maine o saptamana plina de succese si cu stari minunate!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu