yah 360

Ce iti e si cu obisnuintele astea...
De la o vreme am inceput sa descopar ca nu sunt deloc asa cum credeam.. Mereu am afirmat ca sunt o fiinta complexa, dar... cat?!
Totul a inceput cu observatia... Ca si cum progresiv devin din ce in ce mai atenta... Imi este greu sa explic asta, e ca si cum la un moment dat m-am trezit din somn si am readormit.. apoi iarasi m-am trezit .. am descoperit ceva si, nu stiu cum, iar am adormit.. In ultima vreme invat sa stau mai mult treaza si mai putin adormita. Nu e vorba de faptul ca am simtit nevoia sa dorm doar 4 ore in ultimele 2o, ci despre a invata cum e s a fi cu adevarat treaz atunci cand nu dormi... Of, banuiesc ca nu e f. clar cum vine asta, mai bine intru in detalii...
Am descoperit ca beau multa apa. Eu? Da, eu, cea care bea 2 cani de cafea si eventual una de suc. Daca tot simteam nevoia am mers mai departe... Apoi a inceput perioada de "recuperare".. cea in care am inceput sa lucrez cu afectiunile capatate in timp. Doua nopti imi venea sa urlu cand ma asezam pe "placa mea". Cum sa nu stii? Dorm pe placa de 4 ani.. Nevermind. Cert e ca doua nopti ma durea fiecare vertebra si fiecare disc intervertebral incat credeam ca vor sa spuna ceva.. Da, spuneau "Au! ne chinui, incearca sa nu mai stai 9 ore pe scaun!"Buuun, m-am apucat sa tin mainile pe "ici pe colo, pe unde durea". Totala incantare pe organismul meu. Apa din belsug, cineva care le iubeste.. organele mele au inceput rand pe rand sa se "bage in seama". Mi-am luat concediu o saptamana.....
In aceasta saptamana am bibilit fiecare organ. O intreaga simfonie a trecutului meu organic trecea de la "allerto" agitat ca marea furioasa la chillout-ul unui cer senin. Marturisesc ca si eu ma inseninam vazand cu ochii. Neband apa, prima reactie a organismului a fost "Waw, apa... nu o dau, ca asta (adica eu) nu ma mai hraneste!" Dupa care, tot bazandu-ma pe semnalele corpului....
Am baut ceai! Da, tot eu, cea care spunea ca voi bea ceai doar cand o sa fiu cu un picior in groapa. Primul ceai a fost delicios.. Dupa ce am invatat si acceptat ca vreau sa imi pun singura CEAI, am scos din fundul dulapului ceaiul meu preferat- fructe de padure-, apoi am descoperit o punguta de ceai primita ca amintire (hmmm, daaaa inca nu m-am hotarat daca distrug "amintirea" sau o sa ramana doar ambalajul de ea..), am iesit in oras si am cerut cu cea mai mare naturalete "un ceai" (hahahaha, ma observam cu atata amuzament). Dupa faza cu ceaiul...
M-am trezit intr-o dimineata cu o foame ciudata: "Vreau mar"... Da, aceeasi eu care nu mancam decat fructe cu continut de carne si eventual legume :)) Cum eu nu aveam mere am intrebat-o pe Gena daca pot sa iau de la ea un ... maaaar... Gena s-a uitat la mine cu o privire amuzata si usor ironica si a inceput sa rada in hohote. Ce, mah? Tu?! Mar?! Hahahaha, ia cate vrei, hahaha, auzi! Mar!hahahaha. Delicios marul ala. Cred ca nu mai mancasem un mar de ... un an? Doar un an? Habar nu am, de secole, de cand nu mai incerca nimeni sa ma convinga sa iau "o felie" (Ernie facea asta ultima data, daca nu ma insel). A doua zi am cerut... Doua Mere.
Apoi am constatat ca Vreau fructe! Dumnezeule, nu as mai manca altceva.. Cu mici exceptii de week-endul trecut manac doar fructe si din chenzina cred ca 80% s-a dus pe: kiwi, portocale, banane, ananas si o nuca de cocos luata azi si pe care o voi sparge maine (mmmm...). Gena se mira, eu ma mir.. Dar cred ca e prima data cand imi acord atentie. Prima data cand imi cumpar singura fructe si nectar de fructe in loc de altceva. Ceva care sa "tina de foame mare parte din zi", ceva care sa ma "scuteasca"....
Am fost atat de absorbita de ceea ce mi se descopera, incat e normal ca nu am mai postat nimic aici...
Ma intreb altceva. Chiar zicea o prietena ca ultima descoperiere a ei era ca a fost o marioneta mare parte din viata. Treaba asta a actionat la mine ca un tragaci de constientizare... De cand ne nastem ni se spune ce sa facem, cum sa facem. La un moment dat alegerea libera devine ceva "nefiresc", pt ca ni s-a creat aceasta obisnuinta... A sta in asteptare, a cere voie, a trebui.. Am devenit alergica la "trebuie".. E un cuvant de evitat in preajma mea. Apoi, cand vine momentul sa alegem de capul nostru.. ne dam seama ca nu am fost suficient de antrenati. Ca nu ne-a invatat nimeni sa fim independenti, ci am invatat doar cum sa devenim din ce in ce mai dependenti.... Sistem. Societate... Taci si-nghite.. Parinti care dicteaza comportamente sau care prin simplul exemplu si valorile pe care le insufla pun catuse invizibile, profesori care limiteaza creativitatea in loc sa o cultive, care uniformizeaza in loc sa ajute dezvoltarea, religii care tampesc in loc sa descatuseze, "stiri" care induc tensiune in locul bucuriei. WTF? Cui ii face bine asta? Mie nu mi-a facut.. Ca urmare am pornit in calatorie...