manageru' urca firma pan' la ceriu

Gandirea managerului roman.... (Bah, io scriu pt ca nu inteleg...)
Cred ca posturile de conducere ar trebui date oamenilor carora le place sa invete si care, mai ales, nu sunt orgoliosi.
Cred ca un manager trebuie sa treaca prin toate treburile care se intampla in departamentul pe care il conduce.
Recunosc ca un om nou adus pe un post de conducere in mod direct si brusc poate avea "a fresh eye" sa vada probleme din procesul muncii propriu-zise.
Din pacate, insa, o privire de ansamblu nu poate capata decat in timp, pe masura ce descopera "obiectele" muncii sale.
La "carte" se spune asa: un manager trebuie sa fie capabil sa inlocuiasca pe oricare din oamenii pe care ii conduce.
Un manager trebuie sa isi demonstreze competenta.

yah 360

La un (nasol) moment dat mi-a muit calclatorul.. adica fix placa de baza si procesorul (cum s-ar zice in limbaj "internaut" "mi-a crapat motherboardu si procu' "). Dupa cum se vede am trecut si pese acest moment traumatic...
De fapt chiar aici am o nelamurire... Adevarat ca am net de cativa ani buni si m-am obisnuit sa am in permanenta contact cu "inafara" ... Acum.. ma intreb:
Depedentza de internet, de informatie sau de inter-relationare? Ce e mai deranjant? Sa nu iti poti asculta muzica favorita, sa nu iti poti cauta filmul pe care ti-l doresti, sa nu mai relationezi (cred ca verbul "a vorbi" nu este intotdeauna cel potrivit) cu prieteni cu care nu te vezi decat foarte rar, sa nu iti poti cauta informatii, sa nu mai descoperi nouati, sa nu comunici pe forumuri.... A.... ?!?!
Nu am devenit cumva prea dependenti de computer in viata noastra citadina?

Meciuri, galerie si egregori....

Aseara am fost la meci. Ca un fel de introducere in "viata la dublu". Dar despre viata la dublu- later. Meciul...
Dinamo- Lazio. Am cerut stegulete, mi-am proptit paharul de pepsi sub scaun si am tras tigara dupa tigara pana a inceput meciul. Observam multimea... Am nimerit langa unii ca si noi. Fother an' son: fiul total paralel cam ca si mine. Vis-avis galerie, putin mai jos galerie... Baietandrii de toate varstele care si-au gasit o alta jucarie: sa tina si ei cu o echipa. Si s-au avantat cu tot elanul si energia in treaba asta. Fac pariu ca in alte domenii ale vietii lor nu manifesta o asemenea fervoare. Haha, nici un alt domeniu... Altii stateau linistiti vorbind cu prietenii... Pe acest fundal a inceput meciul. Prima repriza a fost electrizanta. Normal. La a doua am auzit ca in spatele meu, unde era un alt cuplu, partea masculina a inceput sa planga odata cu al doilea gol. Cuplul cu pricina ma amuzase anterior cu tot soiul de comentarii simpatice. Can a inceput sa planga, iubita lui- si ea amuzata ca si noi- i-a spus ceva in genul: "ce-ai, maica? Iti dau astia sa mananci, da-i in ma-sa!" Corect, nu? Noi am stat pana la 3-1. Dupa care, cei din fata noastra au plecat. Cineva din randurile de mai jos a zis "Hai acasa, la Descovery!". Ne-a unflat rasul, dar cam asta am facut si noi...
O experienta interesanta.... M-a facut sa ma gandesc la egregorii de care vorbea Aaivanhov.

.. your hair is burning.. (The Doors)

... Come to Desert, Jim!.. Cred ca e prima chestie pe care am retzinut-o din filmul "the doors"... E sambata.. o sambata lucratoare, aparent ca oricare alta.. si totusi nu este ca Oricare... Aseara am fost la "un gratar"cu gasca de job... De 2 saptamani lucrez si la depozit si ma simt de parca as face un popas in perioada rock a vietii mele.. Un popas mai prelungit, daca ma gandesc ca abia a fost Bestivalul.... Imi place intr-un fel sinceritatea bruta (si usor brutala) a celor de aici, insa.. ma gandeam la mine... Nu cred ca as mai putea trai intr-un ritm nebun ..
Cred ca am imbatranit un pic... Sau poate m-am schimbat f tare...
Azi e 7 a 7-a, 07.. Imi propusesem o cu totul alta zi, mai ales ca aseara o facusem lata ïntr-un Mare Fel"...

Bestival -by request

Din seria "music by request" va voi povesti despre Bestival...
Imi cer scuze.. e 3 dimineata si daca nu as fi avut insomnie, cel mai probabil nu m-as fi apucat de scris...
Incep cu cateva detalii legate de cadrul manifestarii.
Impresionant si incantatator de multa lume, venita pt muzica buna intr-un spatiu bine organizat. La intrarea Romexpo intampinau cei de la paza, pe drumul catre spatiul imprejmuit existau diverse standuri cu reviste pe tematica muzicala. La intrarea propriu-zisa verificarea biletelor. Doi pasi mai incolo cateva ghisee- suficiente- pt achizitionarea jetoanelor. De jur imprejur standuri cu specific: bere Heineken, tigari, mancare (sandwiches, mici, carnati- toate scumpe- un mic jetonul de ex..), tricouri (la standurile Clicknet- 50 ron/ bucata), cabine cu wc-uri ecologice- destule si separate prin garduri si invelitori gri. Interesant ca wc-urile erau dotate cu oglinzi, unele aveau si maneta pt apa sa se spele omul pe maini, that's civilised!-. Cei de la coca cola au avut standuri speciale, imprejmuite.. The Coca Cola Arena a insemnat: bar propriu, DJ-ii puneau "muzici la platane" si totul se auzea in castile care se purtau in spatiile amenajate special pt asta. In a doua si a treia zi de Bestival a fost vizibila prezenta vanzatorilor ambulanti de bere, lucru f util pt cei din fata. De fapt, eu, una, in toate zilele eram de gasit in fata, la gard...
Cei de la paza au fost f simpatici, dand apa de cate ori erau rugati. Ei dadeau sticle cu apa in primul rand apoi sticlele mergeau din ce in ce mai in spate, din om in om, astfel incat mai multa lume sa beneficieze de confort. La Alice Cooper, "nenea de la paza" a avut inspiratia de a da in multime si burete imbibat cu apa pt udatul parului si a fetei.. F civilizata atitudine- bravo lor...
Despre cei veniti.. multi straini; medie de varsta nu se poate face, pt ca am intalnit de la copii purtati de parinti pe umeri, pana la cupluri de 40-50 si am dat de un batranel de 60 de ani. Maxima variatie...
Si acum despre cum a fost cu Muzica...
Din punct de vedere tehnic prima zi a fost un "sunet" slabut dar a doua si a treia zi a fost perfect...
Cele doua scene pe care spectacolele se desfasurau alternativ au ridicat probleme celor care voiau sa fie mai in fata, dar au asigurat o buna calitate a spectacolelor. De asemeni afisajul a fost de exceptie. Montajele au fost spectaculoase, bine facute, cu atentie la detalii.
In prima zi am ajuns in timpul recitalului Hooverphonic. Nu-i stiam... Dar mi-au placut atat de mult, incat ajunsa acasa am cautat sa fac rost de muzica lor. Sa inteleg ca Bestivalul a mi-a ridicat si nivelul de cultura muzicala... Morcheeba au fost extraordinari, chiar daca au schimbat, iar, vocalista, inlocuind-o de aceasta data cu ... doua voci! Blonda a facut gafa pe care o detesta toti romanii salutand "budapest"-ul... A fost imediat corectata de Paul Godfrey. Atmosfera s-a relaxat curand dupa acest "incident". In cuvinte putine, recitalul a fost f bun, cei de la Morcheeba fiind la mare inaltime profesionala si comunicand cu publicul permanent. Faithless, asa cum a obisnuit publicul roman, a facut "spectacol"-unul impresionant, de sunet si lumina. La Faithless s-a dansat in masa si a fost senzationala atmosfera.
In cea de-a doua zi de Bestival, atat Kasabian cat si Reamonn au fost la "maximul lor" si publicul a apreciat acest lucru din plin. Pe tot parcursul spectacolului Reamonn s-au putut auzi o multime de aprecieri, adesea onomatopeice.... Rea Garvey a avut o atitudine familiara fata de public, apropiindu-se de cei care il aclamau. Se vedea de la o posta ca se simtea fain.
Desi s-a lasat asteptata destul de mult- lucru ce a iscat discutii in primele randuri, Pink a facut un show excelent. A fost atenta la reactiile publicului (da, si la semnul meu de "ok" la care a raspuns "ok, ha? enjoy!"). A inceput printr-o oarecare asemanare cu spectacolele de tinerete ale Madonnei si a incheiat cu episodul "4 nonblonds", schimband costumatia in timpul recitalului. De fapt 3 artisti au schimbat costumatiile: ea, Cooper si Manson. Pink a purtat publicul printr-o multime de stari: extaz, bucurie, melancolie si iarasi, bucurie si a dat dovada de o forta si o vitalitate minunate. Nu a raspuns cererilor de bis, plecand imediat dupa incheierea spectacolului.
In cea de-a treia zi de concert vedetele asteptate au fost: Wu-Tang Clan, Alice Cooper si Marilyn Manson. Toti la inaltime. Cei de la Wu-Tang Clan au coborat sa dea noroc cu cei din public dupa ce aruncasera cateva tricouri in timpul concertului (da, si cu mine.. Dupa ce i-am zis lui Ghostface ca face treaba buna a intins el mana sa dea noroc cu mine... deci, isi respecta audienta). Extrem de multa lume venita numai si numai pt ei.. Alice Cooper a fost asteptat de un public avand o medie de varsta undeva la 30-35 de ani. Spectacolul a fost fantastic, desigur, in stilul sau caracteristic. A aruncat in multime o carja din prima recuzita - ceruta inapoi de bodyguards dupa o mare cafteala (recunosc, eram implicata in tras, impins, ferit si dat de pumni, picioare, coate, unghi- ma intrebam daca nu ne iau pe sus dupa acest episod....). Cooper a fost darnic, aruncand fanilor si bete pt baterie- 3 sau 4 seturi- si bani de hartie (am si eu unul). In timpul spectacolului baloane uriase erau aruncate dintr-o parte in alta a publicului (joaca ce a implicat si paza, apropos). Nici publicul nu s-a lasat mai prejos fiind primul recital la care am vazut un mare banner pe care era scris numele lui (da, tineam si eu de el, ba chiar i-am facut semn ca este pt el.. Cooper a facut semn ca "da, pt mine", insa paza nu ne-a lasat sa i-l dam...). Si pt ca tot suntem la acest capitol, de precizat ca Alice Cooper a aparut cu steagul romanesc pe spate. Iar cand l-a lasat deoparte l-a impachetat frumos in loc sa il arunce. S-a cantat mult in cor la Alice Cooper.. Nu mai este nevoie sa amintesc primele momente de spectacol cand Manson a venit pe scena. Presa a vuit a doua zi.. Pot doar sa spun ca am gandit "like fother and son".. ca si cum ai vedea 2 generatii sincron. Iar Alice Cooper, cu tot stilul sau socant (a luat la bataie o papusa gonflabila pe una din melodii) mi s-a parut extrem de prietenos, carismatic.. A venit la bis si este important, in conditiile in care nici Pink si nici Manson nu au facut-o. Manson a creat o isterie in masa si din cauza inghesuielii extreme am fost nevoita sa urmaresc spectacolul de la distanta- m-am cocotat pe un gard-. A fost un adevarat "show" de lumina si sunet, maret de la prima la ultima melodie. Hartiile care simbolizau niste fulgi numerosi pornind catre multime pe un fundal de lumina rosie au fost dupa concert adunate de tineri.. avand si ei, astfel, amintire... Tot in timpul recitalului sau s-au inregistrat cateva lesinuri.... Imediat dupa show-ul lui Marilyn Manson organizatorii au grabit inchiderea Bestivalului, transformand in amintire o manifestare muzicala de exceptie in Romania. Sa speram ca vom avea parte de mai multe festivaluri atat de reusite. Cred ca denumirea ce i se potriveste este de BEST-ival. O simpla accesare a site-ului www.bestival.ro va demonstra acest lucru. In sectiunea "despre festival" se pot vedea feed-back-uri pozitive chiar de la cei ce au urcat pe scena.. Cred ca de data asta s-a vazut treaba bine facuta

jobbing

Asa am un chef de scris...
Paradoxal, stiu ca sunt obosita, gandurile sar de la o idee la alta... Exista o mare sansa ca incoerenta mea sa atinga cote alarmante..
Jobbing... Jobului meu i-am spus "Tea Land".. Evident eu nu pot fi altceva decat o Ariadna in Tea Land, constatand ca lumea e cam ca a lui Alice in WonderLand....
Diferenta fata de vechiul job e imensa.. Getting back to friendly (normal) corporate environment! Parca imi vine sa muncesc, stii ce zic?
In prima zi din Tara Ceaiului Rasare am intrebat daca am un job sau un hobby. Ei bine, e un hobby care cere munca. La greu. Si munca mishteau. Imi place.. Al "meu" zice ca mi se citeste pe fatza... Normal. Azi am venit la 9 jumate acasa. Si parca n-am facut suficient... Nu mi s-a mai intamplat de mult sa vreau io sa fac cu adevarat ceva. Daaaa.. oki, e un adevar partial! Am vrut eu sa fac dar n-aveam nici un sprijin in directia asta, ca si cum as fi vrut sa fac o prajitura fara ingredientele de baza....
Mmm! De unde stiu eu ca intru intr-un mediu normal? Pt ca in loc de "faci asa pt ca asa zic eu" aud "bai, fa si tu asa, ca e mai bine, arument.." sau "bah, io sugerez sa" (exact stilul ala de comunicare "pe limba mea"). Atunci cand fac o treaba ca lumea e normal sa mi se spuna asta si, psihologic, este o motivatie geniala pt orice angajat (si nici nu costa). Adica, e o treaba sa te straduiesti si cineva sa arate ca vede asta. Si, iar, e pe stilul meu. La fel, daca o dau in bara, ca uite nu am recunoscut nu stiu ce chestie se explica, fratele meu, deschis. Nu ti se ia gatul. Iarasi o treaba, pr ca daca ti se taie gatul din prima intervine blocajul... Deci mediul e mishteau.
Si acum... Ceaiuri.. O multime.. Acum ceva vreme, cand am fost in ceainaria zen m-am indragostit de rooibos-uri.. Acum descopar si alte ceaiuri..
Azi am avut 2 surprize placute (olfactive si gustative si.. inca ceva indefinibil): Dimineata mi-am facut un Yogi Power. Ceai negru, dulce si cu teina destula cat sa iti amarasca ceaiul daca il lasi prea mult la infuzat. Am inteles ca de fapt se infuzeza in lapte.. mmm.. cred ca asa ar fi pur si simplu delicios... Si-apoi Happy Mango. Ceai de fructe. Dulce.. mi-a placut fara sa il indulcesc si eu beau Dulce cu D mare.. Perfect aromat, perfect taste..
Mi-e somn... Nite-Nite.

aberatii nocturne (... atata eu..)

Caldura asta ma topeste si odata ce ma las pe aripa ei molesitoare imi trec prin minte tot soiul de idei, de franturi de idei si... aberatii- wtf!
Ascult melodia din M.A.S.H. si refrenul e ceva in genu "sinuciderea e fara durere, iti aduce atat de multe schimbari si eu pot opta pt ea sau nu-dupa bunul plac, iar tu ai aceeasi libertate de alegere ca si mine- dupa cum iti place tie" ("Suicide is painless, it brings on many changes and i can take or leave it if i please and u cand do the same thing if u please) ... Paradoxal, melodia nu mi se pare deloc trista. Pt mine e ca un "memento mori"... Bah, traieste acum pt ca in secunda urmatoare poti fi "tai-tai" si n-o sa mai poti face nimic din ceea ce poti face acum, chiar acum. Melodia asta imi aminteste de toate cazurile stupide de tipul: ghiveci cazut in cap, caramida dezlipita dintr-un zid... etc.. Imi aminteste ca Traiesc!
Sunt in momentele intermediare de "stepping fwd". Pt mine asta inseamna revolta; nemultumire; sentimentul cretin ca as putea face mai mult, dar ca nu ma tin fortele sa fac cat vreau; nevoia de ordine; nevoia de disciplina (asta este in premiera absoluta); nevoia de a face corect totul, pana in detalii (that's another news). Vad in lumina noua lucrurile, ca si cum as fi un observator dinafara si nu simt c-as face vre-un efort in sensul asta- e ca si cum ai privi o figura geometrica in spatiu din 2 puncte de vedere diferite sincron.
Ma trezesc in ipostaze care mai de care mai ciudata si ma surprind pe mine insami.. Stiti cand ziceam ca sunt o fiinta complexa.. Bah, ok, dar Cat?! Caut sa imi cumpar incaltari. Ma trezesc murmurand in multime "om tara tu tara soha". Ma opresc din bombanit si ma intreb de ce.. Mi-a picat fisa ca mantra cu pricina e pt depasirea piedicilor si deschiderea catre oportunitatile universului.... Primesc o banana in timp ce vorbeam la telefon. Tot vorbind la telefon configurez 3 simboluri si incep sa o energizez. Cand am mancat banana mi s-a parut Prea dulce. Iarasi m-am intrebat de ce... Poi, pt ca, de la caldura imi scade glicemia.... M-a scos din sarite o fiinta ipocrita. N-am putut sa ii spun nimic, pt ca aparent, comportamentul ei era ireprosabil (dar eu vedeam dincolo si ma deranja ca nu-i puteam raspunde direct la obiect). Doua zile mai tarziu era sa imi pierd vocea- in timpul frazei vocea mea se diminua pana la volum zero.. Am fost diplomata si am raspuns cu amabilitate. Numai privirea mea nu stie sa se prefaca. Persoana a inteles mesajul corect iar eu am volum maxim :) .. Cred ca trebuia numai sa gasesc alternativa. Ascult cramberries "I wanna go Home".... Oh, yes, i do!
Azi am fost sa o vad pe fiica mea spirituala. Sanziana... Copilul "meu" (povestea e o chestie mai SF.... e a mea doar ca n-am nascut-o eu..) are aceeasi culoare de ochi ca mama mea. E ca si cum as vedea o combinatie ideala intre mama mea si eu insami si inca ceva bun in plus... Sanziana Speranta dovedeste o maturitate exceptionala si o abilitate de a depista adevarul dincolo de orice asteptari. Citeste de la 4 ani (cu jumatate de an mai devreme decat am facut-o eu insami) si ii place sa retina versuri- astazi mi-a recitat prima strofa din luceafarul. A fost ziua ei, a implinit 5 ani! Nu am avut suficient timp sa descopar daca inca mai percepe entitatile, asa cum facea la un an juma'te cand a venit la mine, dar in continuare e fascinata de vindecare - azi a pus mainile peste ale mele in timp ce faceam reiki si tot azi am invatat-o Tatal Nostru cu tot cu explicatii (pe care nu i le-ar fi dat nimeni altcineva). M-am apucat sa o invat pt ca mi-a spus ca a auzit de Tatal Nostru si ca nu il poate retine.. cand am vazut-o cum privea in sus am stiut ca percepea la fel ca mine, ca cei dintre care fac parte... Sanziana nu poate fi altceva decat un om al cunoasterii. Clar fii-mea! Pt ca si parintii ei naturali, ca si bunica mea- care o creste acum- sunt total paraleli cu "this". Sanziana... mi-a confirmat azi ca legatura noastra nu are cine sa o rupa- Nimeni, Niciodata. Adica.. nu stiu e ceva dincolo de orice intelegere logic-rationala, indiferent cum ne va purta viata pe fiecare...
Asta e culmea!~ Acum cateva zile mi s-a facut rau de la carne. Am crezut ca mi se pare si ziua urmatoare mi-am luat pui shanghai si iarasi mi s-a facut rau. Mi-am spus ca "pana aici!" si am rarit-o cu carnea. Nu zic ca nu imi place sau ca nu o sa mananc atunci cand imi doresc. Spun ca atunci cand mi se arata ceva nu ignor... Adineaori, in playlist aveam niste hard rock.. Am simtit un nod in stomac, agitandu-se. Mi-am bagat .... si am schimbat melodia. Poate ca nu se potriveste starii mele si nici nu prea merge dupa muzica japoneza, chamber- pop si ambientala...
Azi a fost ziua unei prietene- dap, pe langa cea a Sanzianei. Sa imi explice si mie cineva de ce, atunci cand ne adunam toate 6 restul lumii dispare la un moment dat... Hehehehe, sa fie chestie de vibratie? Ca doua dintre noi veneau de la un curs... In orice caz m-am simtit ca in familie- schimb de informatii, de pareri, de sfaturi, de impresii. Ca acasa.. Ce sa isi doreasca cineva mai mult? Cand eram mica ziceam ca omul are 2 familii: familia de provenienta (care la maturitate e optionala) si familia pe care si-o alege- prietenii- si care e mai importanta decat prima, pt ca abia in a doua familie se formeaza cu adevarat omul... Daca ma gandesc, Vianu a avut dreptate cu valorile lui.. si nici nu le-a impartit prost, btw!
Imi este atat de cald incat nu pot dormi... Simpla idee ca spatele meu se va atinge pe toata lungimea de cearceaf imi creaza disconfort..